Moda italiana nu este formata numai din marcile cunoscute pe plan mondial. In spatele Armani si Prada functioneaza o industrie cu multe filiere, atat in industria textila cat si in cea a imbracamintei.
Anumite zone sunt fidele de ani de zile anumitor materii prime: de exemplu, Biella, furnizor de tesaturi destinate confectiilor masculine, Come pentru matase, Florenta pentru piele, relateaza Le Monde.
In timp ce Franta s-a concentrat pe creatie si distributie, Italia a stiut sa se impuna pe terenul productiei de calitate, chiar si pentru firme americane sau engleze. “Imbracamintea marilor marci frantuezesti este realizata aproape in intregime in Italia”, declara consultantul Carlo Pambianco.
Grupul Ratti, cu sediul la Come, este un partener inconturnabil al marilor nume pentru tesaturile sale. “Lucram cu toate numele celebre, de la Dior , Channel pana la Celine”, se mandreste Doni Ratti, presedinte si fiul fondatorului grupului. Plecat de la fibra de matase, Ratti prelucreaza astazi toate fibrele noi, ca cele de caseina, soia, lemn sau porumb.
Dintr-o alta prespectiva, Staff International a stiut sa isi impuna know-how-ul. Preluat in 2000 de catre specialistul jeans Diesel, acest fabricant de pret-a-porter superior, cu sediul la Venetia, a cumparat marca Martin Margiela si produce sub licenta Vivienne Westwood si Lagerfeld Gallery. “Am adus aici o atitudine mai manageriala, acordand mai multa atentie termenelor care trebuiau respectate, logisticii si rapiditatii de livrare”, povesteste Renzo Rosso, patron Diesel. “Am mai adus in pret-a-porter si competentele noastre in tratamentul si spalarea tesaturilor”, a mai adaugat el.
Concurenta chineza
Legaturile dintre filatura, tesatorie, si pret-a-porter, colaborarea dintre stilisti si producatori sub licenta, atentia acordata creativitatii si cercetarii au fost forta etichetei “made in Italy”. Dar acest univers este in schimbare. Incertitudinile internationale si forta dolarului apasa asupra vanzarilor si asupra castigurilor. Noi concurenti rasar in fiecare zi, precum China sau tarile Europei de Est, lanturi precum Zara sau H&M impun noi sisteme. Zona matasii din Come a avut mult de suferit de pe urma concurentei chineze, valul minimalist care a scos din joc imprimeurile si care au detronat cravata…
“Pentru a rezista, tot sistemul modei se deplaseaza catre produsele superioare, cu atentia marita asupra rentabilitatii”, noteaza M. Pambianco. “Dar filiera reprezinta un punct forte, pentru ca face ca produdul finit sa fie mult mai greu de imitat”. Potrivit lui Rosso, traditia, cultura industriei textile reprezinta un atu, dar in nord-est, aceasta industrie este pe cale de disparitie. Din fericire, pentru moment, Italia de Sud poate prelua stafeta.
Sfarsitul nebuniei pentru industria de lux
Sectorul bunurilor de lux a cunsocut in 2003 un an dificil. Plecarea lui Tom Ford de la Gucci ilustreaza inceputul unei noi ere: reintoarcerea la un realism economic, legata de nevoia de a invinge concurenta tarilor nou-venite.
Festivalul de la Cannes, a pus in valoare o data in plus valoarea haute-couture-ului si a raurilor de diamante, sectorul de lux traind un moment istoric. Plecarea lui Tom Ford, star incontestabil al casei Gucci, a marcat, fara indoiala, sfarsitul unei epoci de hipermediatizare a creatorilor si a nebuniei generale care ii insotea. Succesorul sau, Robert Polet, si-a slefuit parte esentiala a carierei in cadrul Unilever, unde conducea o divizie de creme.
“Cred ca am atins reconcilerea intre o creatie supramediatizata si cererea de produse de calitate buna”, analizeaza Jean-Jacques Picart, expert in moda si consilier al presedintelui LVMH , Bernard Arnault, numarul unu in luxul mondial.
In Franta, dupa anii 90, luxul a devenit un sector economic cu o pondere semnificativa. In total, mai mult de 10 miliarde de euro in termeni de cifre de afaceri sunt realizate din haute couture, parfumuri, bijuterii, optica sau cristaluri. La aceasta cifra se adauga cele 30 miliarde realizate doar in sectorul modei. Ceea ce este semnificativ e faptul ca LVMH isi realizeaza mai mult de o treime din cifra de afaceri in universul extrem de prosper al modei si marochinariei, in timp ce afacerile cu vin, sampanie, ceasuri sau parfumuri si-au scazut cifrele de afaceri in 2003.
La Dior si Celine, activitatea se axeaza pe pret-a-porter si pe accesorii, curele, ochelari, incaltaminte, care sa le permita sa atraga cumparatori cu venituri mai putin ridicate. Chiar si parfumul Cacharel a adus mai putine castiguri decat marochinaria.
La scara planetara, marcile de lux raman totusi inaccesibile pentru multa lume. “Concentrarea bogatiei creste si asta este favorabil grupurilor din bransa”, recunostea Serge Weinberg, patronul grupului Pinault-Printemps-Redoute, in 2002.
andreea.paun@zf.ro