George Bernard Shaw
Pygmalion
Editura Litera
Traducere din limba engleză de Petru Comarnescu.
Pygmalion este o piesă de teatru scrisă de dramaturgul irlandez George Bernard Shaw în anul 1914, devenită cea mai populară piesă a lui Shaw. A câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat pentru film în 1939 Astăzi este cunoscută audienței sub forma de muzical, My Fair Lady.
Poetul roman Ovidiu, în a zecea carte a Metamorfozelor, spune povestea unui sculptor care s-a îndrăgostit de propria operă. Pygmalion, fiul lui Belus era un sculptor singuratic care a făcut din fildeș sculptura unei femei. El s-a rugat lui Venus (Afrodita), zeița frumuseții și a dragostei, care din milă, a dat viață sculpturii. Din uniunea lui Pygmalion cu femeia sculptată în fildeș a rezultat un fiu denumit Pathos (suferință in greacă) . După unii autori, ulteriori lui Ovidiu, statuia se numește Galateea sau Elise (Goethe), după confuzia cu Dido (Elissa).
George Bernard Shaw reia mitul și ideea lui de bază într-o piesă de teatru cu același nume: Pygmalion. În piesă, profesorul Henry Higgins, un lingvist snob, pariază că va transforma o florăreasă simplă, Eliza Doolittle, într-o atracție a lumii mondene londoneze numai învățând-o să vorbească cu un accent specific înaltei clase. Ca și Pygmalion, el se îndrăgostește de propria creație, dar aceasta îl respinge căsătorindu-se cu un tânar aristocrat.
Piesa lui George Bernard Shaw stă la baza filmului muzical My Fair Lady.
Eliza reprezintă tipul feminității, e unul dintre cele mai reprezentative personaje feminine în dramaturgia lui G.B.Shaw. Eliza dorește să-și depășească propria condiție, își dorește să devină dintr-o florăreasă o domnișoară educată. Ea se remarcă prin naivitatea și naturalețea ei. Eliza este un personaj ambițios, sensibil, vulcanic.