Patima si gandire logica. Sentimentele cele mai ardente camuflate intr-un lirism sec si luciditatea ideilor structurate in argumente si concluzii.
Generozitate, daruire, iubire, pe de-o parte, in poemele tulburatoare din volumul Cartea maniei, dar si, pe de alta parte, implicare, militantism si forta morala care poate sa mute, de pilda, “monstrul” din fata mormantului lui Blaga din Lancram. Fiinta aparent fragila, cu o voce percutanta, clara si rasunatoare, este, neindoielnic, o femeie puternica, sigura intotdeauna pe sine si pe declaratiile provocatoare si incitante cu care ne-a obisnuit in calitatea sa de redactor sef al revistei clujene Apostrof.
Am cunoscut-o pe Marta Petreu pe podiumul decernarii Premiilor Uniunii Scriitorilor din Romania in anul 1998, intr-un “spectacol” regizat de presedintele Uniunii de atunci, regretatul critic literar Laurentiu Ulici. Noi, debutantii, cei cativa foarte fericiti si emotionati tineri scriitori, aliniati de Ulici sa raspundem ce inseamna premiul primit pentru cariera din viitor, ii urmaream cu atentie pe profesionistii literaturii, a caror emotie era, poate, si mai mare decat a noastra. Poeta a multumit juriului in cea mai sobra alocutiune a serii. Am schimbat la un pahar de sampanie cateva cuvinte de felicitari reciproce: timide si recunoscatoare, ale mele; entuziaste si exagerate, fireste, ale ei. Am primit atunci din partea ei incurajari marinimoase pe care mi le amintesc si azi. I-am luat apoi, de-a lungul anilor, mai multe interviuri pentru emisiunile literare pe care le-am facut, insa, in direct, scriitoarea a venit la “Ex libris” in toamna lui 2003, atunci cand am vorbit despre “trilogia” sa eseistica, asa cum am caracterizat volumele Un trecut deocheat sau Schimbarea la fata a Romaniei, Ionescu in tara tatalui si Filosofia lui Caragiale.
Mi-a spus ca este emotionata. N-am crezut-o, pentru ca poeta nu-ti da niciodata acest sentiment de vulnerabilitate, fie ea si pozitiva. Am vorbit despre Clujul ei iubit, aflat atunci in sarbatoarea celor 35 de ani de la infiintarea Echinoxului, despre universitatea lui Blaga si a lui D.D. Rosca, aceeasi la care in zilele noastre studentii o asculta pe profesoara Marta Petreu. “Dinescu mi-a schimbat viata.” – a spus, grava, atunci cand am prezentat Apostroful. Am aflat odata cu telespectatorii povestea infiintarii revistei, “colacul meu de salvare”, cum ii spune surazand. “E o bucurie sa stii ca in aceasta cultura frumoasa si complexa, asa cum este cultura romana, adaugi si tu ceva. Si numerele de reviste pe care le-am publicat pana acum, si cartile pe care le-am publicat la editura revistei – toate sunt completari, restituiri si constructii pentru cultura romana. “
Am dialogat apoi despre fiecare dintre cele trei volume ale sale, atat de disputate, despre esenta generatiei ghinioniste a anilor 27, despre extremele dreapta si stanga, despre binele si raul din cultura romana impletite perfect, in opinia eseistei, in Schimbarea la fata a Romaniei, despre geniul lui Ionesco si mai cu seama despre polemicile din jurul volumelor. Cele cu Marie France Ionesco si cu Alexandra Laignel-Lavastine. Poeta a precizat ca este “concret acuzata de etnicism si de rasism, de antisemitism”, ca a raspuns argumentat tuturor acuzelor si ca se simte “denigrata si calomniata”, “furata”, “nedreptatita”. “Astept probele si merg mai departe. Eu nu ma fixez niciodata pe trauma. Mie imi place sa scriu carti. Sa fac cercetare si sa scriu carti. Intentia mea nu a fost sa fac polemici, dar cand n-am avut incotro, am iesit si am polemizat!” Curajul opiniei liber exprimate si precizia oricarei afirmatii, responsabilitatea si obiectivarea sunt evidente, de altfel, in orice aparitie publica a Martei Petreu.
Caragiale este autorul pe care scriitoarea il iubeste cel mai mult din intreaga cultura romana si din aceasta ratiune a vrut sa ofere perspectiva unui altfel de Caragiale. Un Caragiale surprins in tot ceea ce are mai viu gandirea lui teoretica si filosofica si contextualizat in paradigma culturala a epocii lui. Dintr-o ancheta difuzata in timpul emisiunii, am tras impreuna concluzia ca, aidoma lui Eminescu, nici Caragiale nu este cunoscut, tinerii vorbind despre opera lui fara sa o citeasca.
O telespectatoare a rugat-o sa dea un sfat celor care vor sa debuteze. “Sa scrie si sa trimita textele la revistele literare. Asta a fost secretul meu. Am incercat ani de zile…”
Ne-am intalnit recent, in mai, la Cluj, in timpul zilelor Festivalului Lucian Blaga. Poeta a reunit in jurul ei intelectualitatea romana pentru cauza nobila a mormantului lui Blaga, profanat impardonabil si rusinos, sub ochiul neputincios al autoritatilor. Aceeasi incrancenare constructiva intru rezolvarea acestui scandal administrativ si juridic, aceeasi determinare si intransigenta in apararea testamentului spiritual lasat de “cea mai complexa personalitate creatoare romana a secolului al XX-lea”, asa cum il considera poeta pe Blaga. Este, in fond, atitudinea unei intelectuale angajate care nu se joaca niciodata cu cuvintele.