La începutul toamnei va ieși pe piață un film care va stârni aproape cert mare interes – „Locuri întunecate”. În octombrie, ar urma să apară și pelicula „Fata dispărută”. Amândouă cu distribuții remarcabile. Legătura dintre ele este autorul romanelor care au stat la baza scenariilor – Gillian Flynn, o scriitoare americană care a debutat în 2006 cu Sharp Objects (Obiecte ascuție), cu care a câștigat de două ori Dagger Award. Locuri intunecate, următorul ei roman, a fost nominalizat la Ian Steel Dagger Award acordat de Crime Writers’ Association și a câltigat Dark Scribe Magazine Black Quill Award pentru Dark Genre Novel of the Year. A mai publicat romanul Fata dispărută. Toate au apărut și în românește. „Locuri întunecate” este chiar la a doua ediție (prima oară a ieșit pe piață în colecția Crime scene).
Romanul este un excelent thriller a cărui acțiune se împarte între urmărirea unor acțiuni astăzi și în urmă cu douăzeci și cinci de ani, când s-a petrecut o crimă oribilă. La o fermă din Kansas, o mamă și două fete minore au fost ucise cu bestialitate, într-o zi geroasă de început de ianuarie. Au rămas în viață alți doi copii, o fetiță de șapte ani, care fugise din casă și se ascunsese în zăpadă, și fratele ei, un adolescente rebel acuzat de crime și condamnat la închisoare pe viață.
„Pași grei de picioare încălțate cu bocanci și piciorușele lui Debby fugind, încă nu era moartă, fugind spre camera lui mami și eu gândind nu, nu veni aici, apoi bocancii zguduind dușumelele în spatele ei, apoi agățat și zgâriat la ușă și alte bolboroseli gâlgâite, horcăieli și izbituri, apoi un bufnet și sunetul toporului și mama încă scoțând țipete subțiri și oribile de pasăre rănită, iar eu stând acolo, înghețată, în dormitorul lui mami, ciulind urechea, și urechea asurzindu-mi iarăși de încă un bubuit al puștii, apoi un zuruit care a făcut să vibreze scândurile de sub picioarele mele.”
Copila din urmă cu douăzeci și cinci de ani încearcă acum să descopere adevărul acelei nopți oribile, investigând de una singură, cu toate riscurile. „Cred că sunt deprimată de vreo douăzeci și patru de ani. Simt că undeva, adânc în mine, există o variantă mai bună a eului meu – ascunsă, poate, în spatele ficatului sau prinsă de o parte a splinei din corpul meu nedezvoltat și imatur – o Libby care mă îndeamnă să mă ridic, să fac ceva util, să cresc și să trec mai departe în viața mea. Însă răutatea din mine învinge întotdeauna.” „Nu m-am putut lăsa niciodată pradă acestor imagini. Am etichetat amintirile ca reprezentând o zonă periculoasă: Locul întunecat.” Locurile întunecate sunt amintirile din mintea tinerei.
Treptat, adevărul iese la iveală. E o carte polițistă, nu-l vom dezvălui. Dar ajungerea la adevăr îl ține pe cititor cu sufletul la gură.
„O poveste care-ți dă fiori, condusă cu măiestrie de un autor incredibil de talentat.” – Chicago Tribune
Gillian Flynn – Locuri întunecate. Editura Trei. Traducere din engleză de Bogdan Pedivară