Marisha Pessl a uluit critica americană cu debutul ei: “Curs special de fizica dezastrelor”, roman la care totul este ieșit din comun: dimensiunile – o cărămidă ce se apropie de 700 de pagini, structura ingenioasă de curs universitar, personajele – tată și fiică, periculos de inteligente pentru ceilalți și chiar pentru ei înșiși. Aproape enervează atâta inteligență și subtilitate, vizibilă privind romanul ca întreg, și etalată în fiecare pagină.
Eroina ei, Blue, este marcată în copilărie și în adolescență de moartea unei ființe feminine apropiate: a rămas orfană la cinci ani, când i-a murit mama într-un accident de mașină, iar în ultimul an de colegiu, își găsește profesoara preferată, Hannah Schneider, strangulată cu un cablu electric, în pădure, în timpul unei excursii ce se transformă pentru toți în coșmar.
Începându-și studiile universitare, Blue cea superinteligentă începe să investigheze, căci intuiește cumva că viața aproape nomadă s-a datorat celor două femei moarte. Tatăl ei, carismatic și original, a ales o carieră universitară… itinerantă, predând în fiecare semestru la altă universitate: în 10 ani, cei doi locuiesc în 39 de orașe din 33 de state americane, având drept casă un Volvo albastru.
Blue se adaptează din mers la tot ce-i aduce nou fiecare școală și nouă cucerire a tatălui, acceptând lucrurile, căci între fiică și tată există o legătură teribilă: minți sclipitoare, cu o pasiune nepotolită de lectură și discuții, se află în afara și deasupra lumii celorlalți. Tatăl îi oferă o educație liberală împinsă la extrem, de vreme ce discută probleme profunde și o incită la salturi de cunoaștere, din literatură spre filosofie, din istorie spre politologie.
Totul se schimbă în ultimul an, dinaintea înscrierii la Harvard, când Blue urmează o unică școală, de elită, din Carolina de Nord. Aici trăiește experiența vieții de grup, integrată în cercul elitist al școlii, între “Nobilii” ce gravitează în jurul profesoarei Hannah Schneider. Și, ca toți adolescenții, și Nobilii se dedau la spionarea adulților, și încep, în mod evident, cu profesoara care-i fascinează, astfel ajunge Blue să afle lucruri ciudate.
Blue nu poate accepta că Hannah s-a sinucis, așa că își folosește din plin IQ-ul ei de 175 de puncte, pune cap la cap întâmplări și întâlniri, asociază oamenii cei mai apropiați, într-un fel nou. Ea deduce misterele ce i-au punctat fiecare vârsta: cauza accidentului de mașină al mamei, rostul peregrinărilor cu tatăl ei dintr-un stat în altul, motivul șederii mai lungi în Carolina din Nord.
Cititorul parcurge întâi un thriller palpitant conducând-o pe Blue la revelații zguduitoare, un roman al educației americane de elită pentru un copil supradotat, incluzând literatură și istoria ideilor, cultura academică și contracultură. Cărți, muzică, filme se transformă în chei pentru a înțelege lumea căreia îi aparține Blue, probe de erudiție ale autoarei căreia criticii i-au aplicat, mai în glumă, mai în serios, eticheta de geniu.
“Curs special de fizica dezastrelor” vine din tradiția recentă a prozei americane: cărțile cu adolescenți îndrăzneți și copii teribili semnate de Nicole Krauss și Jonathan Safran Foer, iar înaintea lor de J.D. Salinger și Donna Tartt, romane cu intelectuali fascinați de politică și de istoria americană prezentă, sau romanele vieții de familie, drama creșterii și educării unui copil asumată de un singur părinte.
Marisha Pessl prilejuiește șoc peste șoc cititorului, debutul a propulsat-o de altfel foarte sus prin numărul de cronici superelogioase (în concordanță perfectă cu superinteligența autoarei), prin numărul de traduceri, ca și prin orizontul de așteptare al cititorilor. Dar, după ce a debutat spectaculos la 30 de ani, scriitoarea nu s-a grăbit cu al doilea roman, “Night Film”, a cărui apariție, deși anunțată în august 2011, se lasă încă așteptată până în 2013. Cert, autoarea lucrează încă pentru a se întrece pe sine.
Marisha Pessl, Curs special de fizica dezastrelor, traducere din limba engleză de Ruxandra Eugenia Târcă, Editura Litera, 2010, 688 pagini