Verdictul în privința plagiatului de care este acuzat premierul Victor Ponta va fi analizat, într-un final (nu se știe când), de Comisia de Etică din cadrul Mi­nisterului Educației. Dar, după cum arată datele de acum, o eventuală deci­zie favorabilă premierului nu va fi accep­tată de o bună parte a mediului academic.

Ceea ce trebuia să fie o problemă simplă – este sau nu este un plagiat lu­cra­rea de doctorat a premierului – s-a com­plicat teribil. Partea “învinuită” acuză implicarea opoziției și a apro­piaților ei în această afacere. Această implicare are temei și este evidentă în unele cazuri. Pe de altă parte, încercarea puterii de a mușamaliza afacerea se petrece la lumina zilei – pentru că s-au reorganizat și s-au schimbat instituții doar pentru ca pre­mierul să nu fie acuzat oficial de plagiat.

De la “renunț la titlu” la “demisionez” și la “nici vorbă de demisie”

Povestea a început în urmă cu două săptămâni, mai precis la 18 mai. Întors dintr-o vizită de la Viena, premierul s-a văzut obligat să răspundă acuzațiilor apărute în revista britanică Nature, anume că lucrarea sa de doctorat este un plagiat.

Premierul a susținut că nu a plagiat, poate, eventual, nu a trecut în subsolul paginii autorii din care s-a inspirat, ci, la final, la bibliografia generală. Premierul a susținut că nu demisionează din funcție, dar este dispus să renunțe la titlul de doctor în drept, dacă se do­vedește că a greșit.

Zece zile mai târziu în El Pais apare un interviu al premierului, pe când el era la Bruxelles, la Consiliul European, în care șeful Guvernului român spune că va demisiona din funcție, dacă Comisia de Etică a Ministerului Educației va spune că a plagiat.

Între aceste două declarații s-a dat o luptă crâncenă cu următoarea miză: cine are autoritate și ce instituție este chemată să analizeze acuzația de plagiat a premierului?

Este foarte important, pentru că, în funcție de această autoritate, se poate obține un rezultat, deci o rămânere în funcție sau o demisie a premierului, așadar a întregului guvern.

În vreme ce o serie de ziariști și universitari (și, evident, și opoziția) spun că este ca lumina zilei plagiatul întrucât există zeci de pagini în lucrarea pre­mierului care sunt identice cu alte lucrări, premierul și apropiații săi insistă ca acest lucru să fie demonstrat de “specialiști”. Câteva instituții se puteau, teoretic, pronunța.

Prima era chiar Facultatea de Drept a Uni­versității București unde s-a obținut doctoratul. A doua, Comisia de Etică a Mi­nisterului Educației și, în sfârșit, o a treia instituție, Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certi­ficatelor Universitare.

În vreme ce Comisia de Etică așteaptă să fie “sesizată”, celelalte două instituții s-au auto­sesizat.

În aceste circumstanțe, ministrul interimar al educației Liviu Pop, vârful de lance al apărării premierului, a trecut la “curățarea” instituțiilor.

La mijlocul săptămânii trecute Consiliul Facultății de Drept, întrunit pentru a analiza situația, a constatat că nu ar avea “competența legislativă” pentru a se pronunța.

“În condițiile legislative actuale nu are competența legală să verifice dacă acuzațiile de plagiat la adresa prim-ministrului Victor Ponta sunt adevărate sau nu.”

Așadar, nu competența profe­sio­nală, ci com­petența “legislativă”. Este de remarcat că această competență legislativă este temelia apărării pre­mierului. În fața acestui fapt, decanul Facultății de Drept, Flavius Baias – care insistase ca instituția pe care o conducea să dea un verdict – și-a înaintat demisia.

Ce-a de-a doua instituție, Consiliul Na­țional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Cer­tificatelor Univer­sitare (CNATDCU), a luat în discuție vineri “Cazul Ponta” și a dat un verdict: plagiat! Instituția este condusă (sau era) de profesorul Marius Andruh, cel care, consultat de revista Nature care a publicat inițial cazul, susținuse că aveam de-a face cu un plagiat evident. Din CNATDCU face parte și profesorul Mircea Miclea, fost ministru al educației din partea PDL.

Decizia CNATDCU nu mai are valoare pentru că, între timp (mai precis joi, cu o zi înainte de luarea în dezbatere a cazului), ministrul inte­rimar al edu­ca­ției a modificat regulamentul de funcțio­nare a instituției luându-i atribuțiile de a se pronunța într-un caz de plagiat.

Potrivit lui Liviu Pop, nu CNATDCU decide dacă o lucrare este sau nu un plagiat, ci Comisia de Etică a Ministerului Educației. (Între timp, mi­nis­trul interimar a “reorganizat” și aceas­tă insti­tuție și, iarăși, o legătură de cau­zalitate cu dosarul nu are cum să nu fie căutată.)

Decizia de reorganizare a CNATDCU a fost publicată rapid în mo­ni­torul Oficial. Or, în aceeași zi în care ministrul educației modifica regu­la­mentul CNATDCU, Monitorul Ofi­cial era trecut din subordinea Camerei De­putaților în cea a Guvernului, lucru ce a ușurat publicarea actului într-un timp scurt.

Competență legislativă sau competență morală?

Ministrul de resort a susținut că o dată CNATDCU nu avea competența să judece un astfel de caz și, mai apoi, că decizia s-a luat fără cvorum – au existat 13 membri prezenți, față de 14, cât ar fi trebuit. Nu a fost vorba despre lipsă de cvorum, pentru că alți doi membri ai Consiliului și-au trimis opiniile în scris, s-a apărat CNATDCU. Nu toți membrii Consiliului susțin același lucru. De exemplu, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj, Aurel Pop, spune că nu CNATDCU trebuia să se pronunțe în acest caz întrucât, la data de 29 iunie, când a dat decizia de “plagiat” în cazul Ponta, instituția era în reorganizare, po­tri­vit ordinului ministrului dat cu o zi înainte.

Dacă profesorul Miclea este apropiat fostei puteri, profesorul Aurel Pop este cunoscut ca apropiat de USL (el l-a susținut public pe candidatul USL pentru șefia Consiliului Județean Cluj). Toți universitarii afirmă că ei nu judecă decât profesional, dar, având în vedere încărcătura politică pe care o are cazul, aceste simpatii politice nu pot fi trecute pur și simplu cu vederea.

De altminteri, întreaga apărare a premierului este fundamentată pe această supoziție: atacul este unul politic, venit pe filiera Traian Băsescu și amplificat ca răzbunare pentru prezența premierului la Consiliul European de săptămâna trecută în locul lui Traian Băsescu.

După decizia CNATDCU de vineri, pre­mierul a revenit și a susținut că nu demisionează din considerentele expuse mai sus.

Mai mult, PSD a venit cu un comunicat amplu în care susține că unii membri ai CNATDCU sunt fie membri ai PDL, fie au avut beneficii financiare de pe urma fostului guvern.

Or, acest lucru a provocat un mic război între Universitatea București și PSD.

PSD versus Universitatea București

Potrivit PSD, Marius Andruh, președintele Consiliului, a fost beneficiarul unui grant de 7 milioane de lei acordat de Ministerul Educației în timpul ministeriatului lui Daniel Funeriu (PDL).

De asemenea, mai spune PSD, Lucian Pintilie, și el membru al CNATDCU, este beneficiar al unui alt grant de 7 milioane de lei, acordat de același ministru al educației. Între apropiații lui Traian Băsescu din CNATDCU, PSD îi enumeră pe profestorii Dorel Banabic, Lazăr Vlăsceanu și Marian Preda, Dragoș Ciuparu și Viorel Barbu, Cristian Oară, Carmen Socaciu și Florin Stamatian.

Replica Universității București nu s-a lăsat așteptată. Potrivit Universității, beneficiarul proiectului de șapte milioane de lei la care face referire PSD este Universitatea din București, nu profesorul Marius Andruh, acesta fiind coor­donatorul echipei de cercetare ce va implementa proiectul, susțin reprezentanții instituției de învățământ.

În ciuda faptului că politicul poate fi fără probleme suspectat de implicare în acest caz, poziția premierului este una total incomodă pentru că sunt pagini întregi din alte lucrări care se regăsesc, identic, în lucrarea sa de doctorat. Este o poziție greu de apărat chiar și dacă Consiliul de Etică va pronunța un verdict favorabil premierului.



“Judecătorii” lui Ponta

  • Trei instituții puteau, teoretic, să se pronunțe în cazul de plagiat de care este acuzatpremierul.

  • Prima era chiar Facultatea de Drept a Universității București unde s-a obținut doctorarul.

  • A doua, Comisia de Etică a Ministerului Educației.

  • A treia, Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU).

  • Facultatea de Drept a anunțat că nu se implică (decanul a demisionat).

  • CNATDCU s-a pronunțat: plagiat. Dar Ministerul Educației a reorganizat “subit” instituția, astfel încât decizia ei nu mai este legală.

  • Comisia de Etică a Ministerului Educației (și ea “reorganizată” subit) nu suflă o vorbă.

  • Premierul insistă pe legalitatea instituțiilor care îl judecă, acuzatorii săi pe moralitatea gestului.

Subiecte #plagiatul premierului#Victor Ponta