Pearl Buck, laureata Premiului Nobel pentru Literatură din
1938 are o biografie ieșită din comun: s-a născut în America, dar a
copilărit în China, unde tatăl ei își împlinea vocația de misionar,
și-a făcut studiile în America, dar s-a întors în China, a lucrat
și ea în folosul bisericii, a predat la Universitatea din Nanking,
s-a implicat prin publicistică în viața unei țări în plină
transformare, și-a descoperit pasiunea scrisului. În total, a trăit
patru decenii în China, pe care a părăsit-o doar silită de războiul
ce devasta țara și-i alunga pe străini și, revenită în America, s-a
dedicat scrisului, inspirată de viața dusă de țăranii
chinezi.
Scriitoarea americană s-a format în China, a fost un caz rar
de bilingvism, fiindcă vorbea impecabil mandarina și mai multe
dialecte. A scris în engleză, transmutând astfel cultura și lumea
chineză. La noi, cărțile i-au apărut deja din perioada interbelică,
în traducerea lui Jul Giurgea, publicate sporadic în perioada
postbelică și abia după ’89 reeditate: “Vânt de răsărit, vânt de
apus”, “Mama”, trilogia “Casa de lut”. Preferința mea merge spre
“Pavilionul femeilor”, analiză subtilă a vârstelor femeii și a
întâlnirii dintre Orient și Occident.
Biografia lui Pearl Buck se regăsește într-un foarte frumos
roman “Perla Chinei”, scris de Anchee Min, o scriitoare născută în
China, trăind infernul educației maoiste și ajunsă în America, unde
începe adevărata ei carieră. Romanul autobiografic “Azaleea Roșie”,
tradus în 32 de limbi, a fost urmat de “Cum am devenit doamna Mao”,
“Împărăteasa Orhidee” și “Ultima Împărăteasă” (apărute la Ed.
Polirom, datorate aceleiași traducătoare – Mihaela Negrilă). Așadar
o scriitoare interesată în primul rând de personalități feminine,
ale căror vieți îi inspiră ficțiuni ce atrag magnetic
cititorii.
Anchee Min a ales o soluție inteligentă, reconstituind bună
parte din viața lui Pearl Buck prin confesiunea unei prietene,
Salcia. Ea povestește episoadele copilăriei în orașul din sudul
Chinei, în care joaca se împletește cu prietenia, dramele familiei
le apropie: sărăcia în care trăiesc tatăl și bunica Salciei,
suferința mamei lui Pearl și vocația de misionar a tatălui.
Tinerețea și maturitatea le pun la încercare prietenia, prin
iubirea pentru același bărbat, iar frământările din China le separă
până la moarte.
Romanul este construit pe principiul oglinzii și al
interferenței: Pearl pătrunde în tradiția chineză de timpuriu,
învățând limbă și dialecte, iar mentalitatea locului, obiceiurile
și cutumele îi infuzează modul de gândire și sensibilitatea. Salcia
învață engleză, credința creștină și familia de misionari îi
modifică viața. Cele două prietene au parte de greutăți:
căsătoriile nu le aduc fericire, copiii le solicită continuu:
fetița retardată a lui Pearl, cea a Salciei care crește în cultul
lui Mao, mai apropiată de tatăl ei Dick, creatorul imaginii lui
Mao, cel ce i-a facilitat ascensiunea printr-o propagandă
eficientă.
Ororile revoluției, dramele din perioada Revoluției Culturale,
figura malefică a doamnei Mao, toate se regăsesc în roman. Anchee
Min reușește să surprindă spiritul unui popor foarte vechi, silit
să îndure, să supraviețuiască prin trădări odioase și penitențe pe
măsură. Încântă în carte episoade pitorești, fundalul unei
civilizații care abia începe să ne devină familiară și, în mod
deosebit, personajele, Pearl și Salcia, memorabila Carrie și bunica
Salciei, cei doi tați, atât de diferiți, povestea iubirii dintre
Pearl și un poet chinez.
Dar forța cărții o dă povestea unei prietenii extraordinare
depășind toate barierele, printr-o fidelitate uluitoare: Salcia
refuză să o trădeze pe Pearl, execută pedepse înjositoare, nici
lagăr și nici închisoare nu o clintesc. Triumful ei târziu este
călătoria în America: găsește casa și grădina lui Pearl, cu
arhitectură și peisaj ce reconstituie miniatural țara unde i se
interzisese întoarcerea, și mormântul pe care ea presară pământ
adus de acasă… Romanul are destule “cârlige” să prindă toate
categoriile de cititori, cu preocupări diferite (istorie și
politică, feminism și artă, civilizații și credințe, China și
America etc.) și cred că este cea mai frumoasă carte a
scriitoarei.
Anchee Min, Perla Chinei, traducere din limba engleză
de Mihaela Negrilă, Editura Polirom, 2010, 328 pag.
ELISABETA LĂSCONI, eseist și critic literar. Absolventă
a filologiei bucureștene (1980), doctorat susținut în 1998 cu o
teză despre Sorin Titel, publicată în două cărți (“Oglinda
lucioasă, oglinda aburită”, Ed. Amarcord, 2000; “Sorin Titel,
Ciclul bănățean”, Ed. Univers, 2000).
Colaborări la revistele Adevărul literar și artistic, Caiete
Critice, Cultura, România literară, Viața Românească.