La finalul unui an în care ICR Lisabona a fost partenerul celor mai prestigioase așezăminte culturale portugheze, celebra Fundație Calouste Gulbenkian a găzduit, vineri 5 decembrie, concertul extraordinar dedicat Zilei Naționale a României susținut la Lisabona de ansamblul cameral Consonando Trio.
Nu este prima dată când ICR Lisabona reușește să înscrie un eveniment românesc în stagiunea muzicală a celei mai selective instituții culturale lusitane ci este și finalul unei toamne în care, ca să cităm din discursul ținut de Daniel Nicolescu, directorul ICR Lisabona în deschiderea evenimentului „Institutul Cultural Român a încercat să cucerească sufletul Lisabonei, nu doar cu insistența și tenacitatea promotorului cultural, ci și cu grația și înalta calitate a propunerilor artistice pe care le-a făcut publicului. Amintim doar câteva dintre ele: la Teatrul Național Dona Maria II a fost prezentă, pentru două reprezentații, trupa cebrului coregraf român Gigi Căciuleanu, Museu Nacional do Azulejo a găzduit și încă mai găzduiește remarcabila expoziție de ceramică a Cristinei Bolborea (care s-a bucurat, până în acest moment, de prezența a mai mult de 40.000 de vizitatori), Casa Museu Fernando Pessoa amintește, și în zilele acestea, încă, de prețuirea pe care plasticienii români i-o poartă marelui poet, iar Festa do Cinema Romeno, organizată împreună cu IndieLisboa la Culturgest, a împânzit orașul cu sute de afișe și bannere, care vorbesc despre excelența cinematografiei noastre.”
Iată așadar, pe scurt contextul în care a urcat pe scena Micului Auditoriu de la Gulbenkian un Consonando Trio efervescent. Programul ales are meritul că a adus în prim plan o adevărată bijuterie din creația lui George Enescu, Sérénade lointaine pentru vioară, violoncel și pian (1903), o piesă din păcate mai rar interpretată, în care reverberează o nostalgie ce respiră parfumul saloanelor aristocratice ale începutului de secol XX. Franz Schubert l-a însoțit muzical pe George Enescu la Fundația Gulbenkian cu Trio Es-Dur D 897 Notturno pentru pian, vioară și violoncel și Trio no. 2 in E flat major pentru pian, vioară și violoncel op. 100. Membrii formației camerale, Răzvan Suma (violoncel), Stefan Horvath (vioară Guarneri del Gesù), și Toma Popovici (pian), trei dintre vârfurile incontestabile ale actualei generații a școlii muzicale românești, au etalat un discurs muzical consistent, rostit cu virtuozitate și construit cu atenție și sensibilitate. O fin gradată tensiune imprimată interpretării, caracteristică celor trei tineri maeștri, a electrizat o sală (arhiplină) care a ovaționat la final minute nesfârșite.
Sub patronajul Fundației Calouste Gulbenkian funcționează cea mai prestigioasă sală de concerte și cea mai valoroasă orchestră din Portugalia și din lumea lusofonă. Fundația mai patronează un muzeu în care este expusă imensa și extrem de valoroasa colecție de artă a fondatorului, un Centru de Artă Modernă și o Bibliotecă de artă. Organizează și sponsorizează expoziții, conferințe, stagii, colocvii, cursuri și alte programe educaționale și un număr important de publicații, precum și manuale universitare și toată gama de studii științifice. Orchestra Gulbenkian a fost creată în anul 1962 ca orchestră de cameră iar pe parcurs, grație și neobositului promotor al operei enesciene Laurence Foster, a devenit o orchestră simfonică de anvergură. Murray Perahia, Jordi Saval, Radu Lupu, sunt doar câteva dintre marile nume ale artei interpretative așteptate să evolueze în această perioadă pe scena de la Gulbenkian.