O stire-bomba platita cu inchisoarea

“Marea” informatie consta in faptul ca printul William se ranise la un genunchi in timp ce se afla intr-o excursie pe munte. Aparent, o stire fara prea mare spectaculozitate pentru un cotidian ca The Sun, care o publica totusi in suplimentul sau duminical intitulat News of the world din 6 noiembrie 2005, destul insa pentru ca membrilor casei regale britanice sa li se aprinda beculetele, intrucat despre micul incident de pe munte nu stiau decat apropiatii: secretara personala a printului Charles si doi angajati ai printilor William si Harry.
Semnatarul faimoasei stiri, reporterul Clive Goodman, de 48 de ani, se afla acum in inchisoare, ispasind cele patru luni de detentie la care a fost condamnat la inceputul acestui an, in urma unui proces lung, pentru modalitatea in care a obtinut informatiile in acest caz: el ascultase mai multe luni la rand telefoanele mobile ale unor angajati ai Clarence House, resedinta printului Charles. Goodman era pe atunci responsabil cu informatiile despre familia regala si publicase in News of The World mai multe stiri privitoare la membrii ei, folosindu-se de o metoda incompatibila cu profesia de jurnalist si cu respectul pentru viata privata a persoanei: apelase la un detectiv particular pe nume Glenn Mulcaire cu ajutorul caruia facuse rost de numerele private ale secretarelor personale ale printilor William si Harry, reusind sa intre in cutiuta vocala a telefoanelor acestora si sa asculte mesajele. Familia regala s-a sesizat dupa mai mult timp, la sugestia celor trei apropiati – secretara lui Charles si cei doi angajati ai tinerilor printi care nu-si explicau scurgerea de informatii. S-a demonstrat ca jurnalistul nu a reusit sa asculte convorbiri propriu-zise de pe telefoanele fixe sau mobile, ci doar aceste mesaje vocale, fapt pentru care a fost condamnat la patru luni de inchisoare (in Anglia, interceptarea ilegala a telefoanelor se pedepseste cu pana la doi ani de detentie), iar prietenul sau detectiv, la sase luni. Redactorul-sef al publicatiei, Andy Coulson, a demisionat si el imediat dupa pronuntarea sentintei in cazul reporterului sau, prezentand scuze familiei regale in legatura cu practicile lui Goodman despre care stia si pe care le acoperise. Redactia News of The World a fost perchezitionata, afacere destul de jenanta pentru un patron ca Rupert Murdoch. Anchetatorii au largit apoi sfera investigatiilor si asupra altor personalitati aflate in vizorul tabloidului, intelegand ca, daca aceasta practica se utiliza frecvent in redactie, posibilitatea ca si alte telefoane sa fi fost ascultate era destul de mare. “Este vorba in principal de incursiuni repetate in reteaua telefonica pe o perioada foarte mare de timp si de impactul potential al acestei actiuni asupra securitatii mai multor persoane”, a declarat politia londoneza, apoi a mutat cazul la sectiunea antiterorista a Scotland Yard-ului.
Presa engleza avea experienta in astfel de practici: dupa cum ne aducem aminte, in 1993, o convorbire (datand din anul 1989) mai mult decat intima dintre printul Charles si – pe atunci – amanta sa Camilla, inregistrata de un radio amator fusese publicata de toata presa britanica dupa ce telefoanele celor doi fusesera ascultate. E adevarat ca aceasta a scos la iveala faptul ca printul avea o relatie adulterina in timp ce era casatorit cu Diana, dar in fond a fost cazul tot de o incursiune in viata privata a unei personalitati, ceea ce este contrar eticii jurnalistice si, evident, ilegal. O alta afacere, legata tot de casa regala, a pus in lumina faptul ca si Printesa Diana avea un amant caruia ii spunea la telefon “te iubesc”, informatie exploatata tot in urma ascultarii telefoanelor personale. In ce priveste tabloidul cu pricina – The News of The World – se poate spune ca avea tehnicile cele mai rafinate in astfel de “metode” de a obtine informatii: el este detinatorul celor mai incredibile povesti despre obtinerea a ceea ce se cheama o stire-bomba. Tot acest tabloid este cel care a dezvaluit faptul ca Printul Harry fuma canabis.
Una dintre povesti este cu totul speciala: doi redactori ai tabloidului s-au dat drept seici arabi si au intrat in cercurile casei regale sucind capul unor “printese” carora le promiteau contracte ametitoare, ziarul publicand apoi “aprecierile” pe care le faceau fetele regale la adresa monarhiei britanice. Cam in acest fel ajungea ziarul la aproape 3,5 milioane de exemplare tiraj.
Goodman a recunoscut ca fapta sa este incalificabila, ea violand in mod grosolan viata privata a unei persoane, si a tinut sa spuna ca a facut acest lucru “doar pentru el”, pentru a fi singurul detinator al unor astfel de informatii, pentru a da o informatie “scoop”, asa cum ii spun englezii.
Discutia pe care a creat-o acest caz este insa mult mai ampla: ea aduce aminte a mia oara de presiunea “exclusivitatii”, a obtinerii informatiilor pe care nu le are toata lumea, mai ales despre personalitati. Cum anume se obtin ele aproape ca nu mai conteaza. Nimeni nu se mai ingrijeste de cat este de etic profesional sa intri in casa cuiva, acest lucru se vede in tehnicile din ce in ce mai rafinate de violare a spatiului intim al persoanei. Daca stirile se publica, inseamna ca nu conteaza cum s-au obtinut acele date, nu?! Singura problema pare sa fie aceea ca uneori amanuntele obtinerii acestor informatii ies la iveala.