În dimineața zilei în care scriu acest articol am auzit o veste tristă pentru mine și sunt sigură că și pentru mulți alții: câteva sute de elevi ai Colegiului Național Elena Cuza din Craiova (unde și subsemnata și-a tocit coatele timp de 12 ani) riscă să nu mai aibă unde să învețe.
Să stabilim încă de la început: vorbim de un liceu cu istorie de aproape 180 de ani, de prima școală de fete din Țara Românească, o școală, deci, de renume. Clădirea unde cei 700 de elevi învață zi de zi aparține Mitropoliei Olteniei, care a decis să rezilieze contractul de închiriere cu școala pentru că primăria nu a plătit chiria în ultimii ani. Datoriile sunt de 600.000 de lei, iar actuala primăriță din Craiova, Lia Olguța Vasilescu, spune că momentan autoritățile nu au bani pentru achitarea acestei datorii, pentru că în conturile municipalității sunt doar 17 lei (?!).
La câteva sute de metri distanță, tot în centrul Craiovei, unde se află și liceul Elena Cuza, primăria a inaugurat în această vară un pasaj suprateran, pe care mie îmi place să-l numesc Pasajul Basarab “de Craiova”. E făcut din bani europeni în proporție de 98%, a costat vreo 10 milioane de euro și trece la 20 metri de balconul părinților mei, deci până la urmă e mai degrabă un pasaj Pipera “de Craiova”. Nu am înțeles niciodată logica construirii acestui pasaj, dar tata îmi spune că a mai descongestionat puțin traficul din centrul orașului. Îi dau crezare, chiar dacă momentan nu am cum să verific, având în vedere că nu am mai ajuns în Craiova de când a fost inaugurat în vară.
Două lucruri total diferite, dar din același oraș, care afectează atât de puternic o mare parte din comunitatea locală. Care este totuși legătura cu piața construcțiilor sau cu mediul de afaceri în general?
Pasajul a dat de lucru unei firme de construcții, unor producători de materiale de construcții, unui proiectant, dar fără școală cum vor arăta viitorii antreprenori, manageri sau, de ce nu, specialiști din piața construcțiilor.
Cum poți să îi explici unui copil de 10 ani că o construcție de beton din oraș are o importanță mai mare decât școala în care el învață? Cum poți să îi spui că de mâine nu mai poate merge acolo unde era obișnuit să meargă pentru că Mitropolia (?!) vrea să scoată bani din clădirea în care se află școala lui? România e clar o țară cu susul în jos, în care ordinea în care sunt stabilite prioritățile este total nefirească.
În București se fac planuri pentru autostrăzi suspendate, dar orașul nu are o centură decentă. Alții fac bani din proiecte cu autostrăzi prin nordul țării, dar în 20 de ani nu au reușit să facă o șosea rapidă care să străbată țara de la vest la est și nu au găsit o soluție financiară prin care să traverseze Carpații mai ușor. La fel și la Craiova, unii construiesc pasaje, dar școlile nu au spații în care să funcționeze. Românie e clar o țară cu susul în jos!
Revista Business Construct apare pe piață astăzi, 25 octombrie. www.zfcorporate.ro/business-construct/