În ultimii 20 și un pic de ani, în România s-a făcut casting. S-au dat probe peste probe și acum se joacă/ trăiește/ difuzează “live” cel mai tare reality show al tuturor timpurilor. E un scenariu scris pentru vreo douăzeci de milioane de oameni, dintre care mai puțin de 0,5% dețin roluri (principale sau episodice) iar restul fac figurație.
Figurație fac bătrânii care sunt aliniați și puși să treacă prin cadru la farmacii, în zilele (orele) când se eliberează rețete din ce în ce mai puțin compensate, alte categorii de cetățeni arătați călcându-se în picioare la cozile organizate cu prilejul pupării de moaște, sărmanii sărmanilor lăsați să-și rupă hainele de pe ei (cumpărate la kilogram, de la second hand) pentru o franzelă și-o conservă de la “ajutoare”, bolnavii plimbați cu salvarea sau cu targa de colo-colo prin fața camerelor de luat vederi, polițiștii de rând dând cu basca în guvern, copiii abandonați și ținuți captivi în instituții specializate până la vârsta la care nu-i mai înfiază nimeni, alte largi categorii de cetățeni îndemnați să se bulucească la nimic.Rolurile (principale sau episodice) s-au distribuit pe criterii foarte stricte și sunt, în marea lor majoritate, transmisibile dinastic. Mai sunt și partituri mai mici, tot transmisibile. Cum este și SIDA. Asta înseamnă că, cel puțin teoretic, un figurant din distribuția actuală poate promova în categoria celor care interpretează câte un rolișor episodic dacă “șade frumos”. Cu sau fără alifie, cum îl apucă pe fiecare șansa promovării.
În categoria celor care interpretează rolurile principale se promovează, cum spuneam, conform principiului dinastic sau când acesta, din motive obiective, nu este funcțional, se promovează conform normelor cu tradiție ale Academiei Franceze (când crapă câte o “vedetă”, de moarte bună sau de vendetă, e promovat un personaj din linia a doua).
În epoca înfloritoarelor mass media audio-vizuale și internautice, societatea românească s-a scindat simplu, nenuanțat și fără echivoc. Dacă în vechimea glorioaselor imperii antice lumea era împărțită în sclavi și stăpâni de sclavi, acum, după mai bine de 21 de veacuri de “evoluție”, clasele/ categoriile sociale sunt tot două, cu nume doar schimbat: figuranți și actori. O diferență, însă, față de vremurile de demult tot există: istoria a consemnat nu puține revolte ale sclavilor în vreme ce figuranților de astăzi pare să le fie suficient că se văd și ei, din când în când, chiar agonizând în direct, la televizor.