Într-un cartier bucureștean uitat de condeiul prozatorilor, dar și de ochiul însetat de pitoresc al pictorilor, funcționează de ani buni (din 2004, mai precis) o galerie de artă, al cărei profil ar putea fi situat undeva între undergound și conspirație, între vintage și avangardă: Anaid. Cartierul pomenit e situat între câteva eminențe geografice – dealul Filaret, șoseaua Viilor-Chirigiu și dealul Patriarhiei, are o populație pestriță, străzi desfundate cu parfum interbelic, șiruri de case vechi și delabrate întrerupte de viloaie mitocănești construite în ultimii ani și, mai ales, arbori bătrâni și viguroși care aduc umbra unor vremuri în care ecologia nu se născuse.
E o zonă ieșită din circuitele mondene, cu magazine puține și improvizate, frecventată arareori de turiști sau de locuitori din alte cartiere. Are un dulce conservatorism, rod al modestei extracții a megieșilor, dar și al lipsei de preocupare a edililor. E o enclavă bizară, în care poți răsfoi multe din paginile dispărute ale istoriei noastre urbane. Aici, pe strada Slobozia la nr. 34, și-a aflat sălașul Anaid Gallery. Nu are, din considerentele sus-enumerate, “vad”, dar se străduiește, cu intimidantă tenacitate, să rămână în picioare și să atragă atenția, fie prin concept-space-ul pe care l-a inventat, fie prin numeroasele participări la manifestări internaționale ale artiștilor pe care-i găzduiește, fie prin expoziții ale unor plasticieni puternici, atipici, inconfortabili, cărora le acordează personalitatea la niște simeze modulare, inventive, mereu altele. Ultima pe lista – incredibil de lungă, de altfel – a acestor expoziții este cea dedicată unui fidel al spațiului anaidic (prin participări cvasianuale), Tara (Sorin Tara von Neudorf*) și intitulată “Raving History”. Artistul e el însuși “rave”, practică un delir controlat, este o arteziană de exagerări și vituperări, care, în ultima vreme au rămas într-o arie obsesională a istoriei naționale. O istorie regândită și reinterpretată iconoclast. Și, în fine, rescrisă în maniera palimpsestului. Procedeul care pare să-l fascineze pe autor (și care, până la un punct al repetiției, este fascinant și pentru public) este acela al folosirii unor hărți sau alte materiale didactice și publicitare de epocă (roșie), pe care (disimulându-le doar parțial continutul inițial) își adaugă propriile reflecții historice și histrionice. Îndeobște, acestea sunt nemiloase, corozive, complet lipsite de opacități esopice, cumva în stilul dur, vitriolant, naiv și plin de directețe al mesajelor graficate în Piața Universității sau în “street art”: iată, bunăoară, un colaj cu pagini de agitprop din ziare românești comuniste, cu un fragment de afiș pe fond roșu (recuperat din ce știe ce muzeu al epocii de aur) pe care scrie “Pentru Front Popular”, din gârliciul căruia ies două ghioage însângerate, în timp ce în josul paginii stă scris “PSD și PDL”. Omul e limpede încrâncenat/ trist și nu mai are timp de reflecții subtile în direcția mesajului, o spune “p’a dreaptă” și cu asta-basta. E drept, mizanscena este elaborată, colajul nu este doar lipire, ci viziune grafică, elementele constitutive stau cum nu se poate mai bine în pagină.
Alte exponate: un portret de mari dimensiuni al geniului Carpaților, lipit peste o hartă de uz școlar a României, și înconjurat (ca într-un soi de halou), de intervențiile grafice ale lui Tara, care sunt (ca și în alte piese ale prezentei expuneri) niște drip-uri picturale în manieră Pollock. Tașismul, stropișorii colorați coboară, carevasăzică, talia personajului, iar gravitatea, sub efectul gravitației, se scurge precum pictura. Folosit cu maximă cumpătare, procedeul are hazul lui, până și numai dacă evocă îndeletnicirea secăturilor din timpul orelor de clasă: masacrarea imaginilor din manuale, cu adăugiri de pix albastru, punerea de mustăți și ochelari și grifonarea, sub chipuri celebre, a unor înjositoare cognomene sau apelative buruienoase.
Pe un alt portret urieșesc al lui Ceaușescu, etalat pe podeaua galeriei, stă scris cu litere de-o șchioapă: NATO FRANTA CA TAM DRESO. Și tot așa: umorul se subțiază sub presiunea repetiției, pentru că nu întotdeauna cantitatea se transformă, marxist, în calitate. Tara von… rămâne totuși, dincolo de această senzație de exces, un grafician de clasă, un strident și atractiv creator de mitologii personale, care, poate, ar trebui să-și îndrepte istețimea și spiritul provocator și în alte direcții stilistice și, mai ales, tematice.
FOTO: Călin Hentea
*) Data și locul nașterii: 17 ianuarie 1974, Luduș (Maros – Ludas, județul Mureș), România.
Studii: 1999-2003: Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca, secția grafică, absolvită cu lucrarea de diplomă “Endlösung” (“Soluția finală”)
2004-2006: Universitatea de Artă și Design, Cluj-Napoca, master secția pictură, prof. Ioan Sbârciu, cu proiectul “Despre ideea de rău la români cu exemple”.
Expoziții personale:
2011: “National Bitch”, Anaid Art Gallery, București, grafică.
2011: “Trans(a)gressive Millennium”, Modem, Debrecen, Ungaria, grafică.
2010: “The Burning Forest”, în cadrul festivalului de film Noordelijk Film, Leeuwarden, Olanda.
2010: “A history in the dark”, Centrul Cultural Habitus, Sibiu, grafică.
2010: “A history in the dark”, Anaid Art Gallery, București, grafică.
2009: “Generation Djihad”, Anaid Art Gallery, București, grafică.
2008: “Into the night of loneliness”, Westfälischen Landesmuseum für Industriekultur Henrichshütte Hattingen (Bochum), Germania.
2008: “NORMAL.TARA. portrete ale unor oameni obișnuiți”, Galeria Atrium, Sibiu, grafică.
2007: “Finis Mundi”, Anaid Art Gallery, București, grafică.
2007: “Ride into the Dark”, Centrul Educațional Interetnic pentru Tineret, Sighișoara, grafică.
2007: “Tara Back to Iassy”, Ateneul Tătărași, Iași, grafică.
2007: “The Marranos”, Anaid Art Gallery București în colaborare cu X-Future Agency Gallery Sibiu, X-Future Agency Gallery, Sibiu, grafică.
2006: “Inutilité to be Romanian”, Sigi Kultur Café, Sibiu, grafică.
2006: “Luna Amară”, X-Future Agency Gallery, Sibiu.
2006: “Apocalyptic for Everybody”, Anaid Art Gallery, București, grafică + pictură.
2005: “TARA Insight Brukenthal”, Muzeul Brukenthal, Sibiu, performance.
2005: “Betrayal”, Sigi Kultur Café, Sibiu, grafică.
2005: “Anno Domini”, Anaid Art Gallery, Sighișoara, grafică.
2005: “Black Rumania”, Anaid Art Gallery, București, grafică.
2004: “Black Rumania 2”, Bulgakov Cafe, Cluj-Napoca, grafică.
2003: “Endlösung”, Galeria de artă modernă și contemporană a Muzeului Brukenthal, Sibiu, grafică + pictură.
2002: “Opium”, Centrul Cultural German, Cluj-Napoca.
2001: “Territoria Villanova”, Galeria Atas, Cluj-Napoca, grafică + sculptură.
1999: “C.Z.C.”, Clubul Colecționarilor, Sibiu, grafică.
1998: “Stalingrad”, Forumul Democrat German, Sibiu, grafică.
1997: “Monstrum humanum rarrisimum”, Galeria Art-Cafe, Sibiu, grafică.
Premii:
Unul din cei cinci artiști nominalizați la premiul “Strabag International Artaward”, Viena, Austria, 2012.
Lucrări selecționate pentru a participa la competiția “Henkel CEE Henkel Art.Award”, Viena, Austria, 2005.
Este câștigătorul marelui premiu D.W.S. pentru promovarea picturii tinerei generații transilvănene, acordat de Clubul Oamenilor de Afaceri Germani din Ardeal, ediția 2004 premiu anulat chiar în momentul acordării “din motive politice” conform consulului R.F.G. Peter Adamek, președintele onorific D.W.S.).
FOTO: Călin Hentea