Teatrul Metropolis vă invită la premiera spectacolului „Peretele”, în zilele de sâmbătă 11 octombrie, de la orele 16:00 și duminica 12 octombrie, de la orele 16:00 și 19:00, o tragi-comedie muzicală semnată Lia Bugnar.
Lia Bugnar revine pe scena Teatrului Metropolis în dublă ipostază, cea de dramaturg și regizor al noului spectacol cu această piesă, avându-i în distribuție pe: Marius Manole, Adriana Trandafir, Gabriela Popescu, Mariana Dănescu, Florentina Țilea, Raluca Ghervan, Letiția Vlădescu, Cătălin Babliuc, Mihai Nițu, Radu Iacoban, Maria Buză, Natalia Călin, Ana Ularu, Alexandra Sălceanu, Marcela Motoc, Istvan Teglaș.
Regia spectacolului este semnată de Lia Bugnar, muzica Vlaicu Golcea, mișcarea scenica Andreea Belu, decorul Mădălina Marinescu, costumele Dorin Negrău.
„Peretele – declară Lia Bugnar – e o poveste mare cu două buzunare, în care încap două povești mici care se influențează una pe alta, se completează una pe alta, ba chiar aș îndrăzni să spun că râd una de cealaltă. Peretele cuprinde «toată lumea», după cum declara una dintre actrițele acestui spectacol. Cuprinde iubire, cuprinde trădare, tristețe de la lacrimă în colțul ochiului până la hohotul dezlănțuit de plâns, bucurie de la zâmbet timid, până la fericirea rotundă ca o lună plină, cuprinde viață și moarte. Se cântă în spectacolul nostru, destul de mult, pentru că viața te pune uneori în asemenea situații încât vorbitul nu te mai poate ajuta să te faci înțeles, e nevoie de note muzicale. Pentru că muzica are darul de a se adresa direct sufletului, mai mult decât logica restrictivă a frazelor pe care ni le aruncăm unii altora de-a lungul unei vieți. Peretele nu e ceea ce se cheamă un «musical», Peretele este o piesă de teatru cu părți cântate. Deci n-o să vedeți corp de balet, costume sclipitoare cu paiete și pene de struț. O să vedeți niște personaje care evadează în cântat din când în când, după care revin printre noi, vorbitorii de proză, așa cum revine un astronaut din imponderabilitatea cabinei lui din spațiu, la povara propriei ființe. Peretele e o comedie. Și cum râsul se poate defini numai pentru că există și plânsul pe lumea asta, Peretele e în aceeași măsură și o dramă. Gata, mă opresc aici, nu mai dezvălui nimic, că îmi vine să povestesc despre ce e, lucru pe care refuz să-l fac.”
Fotografii de Maria Ștefănescu