Editurile noastre publică sute de cărți în fiecare lună, o enormă producție de carte, care copleșește de-a dreptul cititorul intrat într-o librărie. Prin rubricile diverse ale “Ziarului de duminică”, având ca subiect cartea, ne-am propus să fim un ghid pentru cel care dorește să se informeze, încât, atunci când ajunge într-o librărie, să se poată orienta mai ușor. La “Cartea de literatură” sunt semnalate cărți aflate deja pe rafturi, între care facem, firește, o selecție. La fel se întâmplă cu cartea de istorie, de știință, de economie, de artă. Le sunt destinate cronici cărților asupra cărora merită să ne oprim mai mult, din diverse motive, explicate alte ori pe larg de cei doi cronicari literari ai ziarului. Atenție aparte mai primesc colecțiile. Asupra unui titlu tradus ne oprim pe îndelete în fiecare număr. Din noianul de volume în curs de apariție sau în pregătire alegem câte unul pe care îl prezentăm printr-un fragment, sperăm incitant, la rubrica “Avanpremieră”. În sfârșit, în cadrul rubricii de față, am invitat editurile să ne semnaleze câte o carte aflată în pregătire, să ne prezinte, pe scurt, de ce merită acea carte să apară, să fie cumpărată și citită.

Vor apărea la Cartea românească:

Rita Chirian – Asperger

Rita Chirian, poetă și traducătoare, născută la 20 mai 1982, la Botoșani; debutează cu poezie în 2006 – Sevraj (Editura Vinea). Volumul obține Premiul Național pentru Debut “Mihai Eminescu”, Botoșani, 2007. În 2010 publică poker face (Editura Vinea), poezie. Textele acesteia sunt incluse într-o serie de antologii de poezie, proză și critică literară, din țară și străinătate. Grupaje de poeme au fost traduse în engleză, franceză, neerlandeză, germană, italiană, suedeză etc.

“asperger este un slideshow: feminitate și angoasă, claustrare și hipersenzorialitate, reverie și disforie, hipomanie și insurgență, acute și semitonuri; asperger este un punct nodal într-o rețea de ulcerații – individuale și colective; un discurs autist, imploziv, dizolvant, mecanicist.” Rita Chirian

“Rita Chirian își desfășoară în voie propria formulă poetică – un aliaj de patetism și tranzitivitate, de scriitură anodină și comparații eclatante, de autoironie și frison cerebral, care frânge gâtul locului comun pentru a deschide calea unei sensibilități autentice.” Andrei Terian

& am făcut o mie de kilometri

în mai puțin de douăzeci și patru de ore

într-un sat din moldova

o bătrână stătea cu mâna întinsă la marginea străzii

urmărea cu privirea mașinile care

treceau către munte

am trecut pe lângă ea în viteză

am înaintat mai bine de-un kilometru

până ne-am decis să ne întoarcem

dacă nu se ridică ceața

o să ajungem abia diseară acasă

Ofelia Prodan – Călăuza

Ofelia Prodan a debutat cu volumul Elefantul din patul meu, Ed. Vinea, 2007 (Premiul pentru Debut al Asociației Scriitorilor din București, 2008; Premiul pentru Debut al revistei Luceafărul, 2008; nominalizare la Premiul Național de Poezie Mihai Eminescu – Opera Prima, 2008). A mai publicat: Cartea mică, Ed. Brumar, 2007; Invincibili, Ed. Vinea, 2008; Ruleta cu nebun, Ed. Vinea, 2008; În trei zile lumea va fi devorată, Ed. Paralela 45, 2010; Ulise și jocul de șah/ Ulysses and the game of chess, ediție bilingvă, Ed. Charmides, 2011. A fost inclusă în antologiile Poezia antiutopică. O antologie a douămiismului poetic românesc (Daniel D. Marin, Ed. Paralela 45, 2010) și Cele mai frumoase poeme din 2010 (Claudiu Komartin și Radu Vancu, Ed. Tracus Arte, 2011).

“Un loc numit simplu Nicăieri, oameni care sunt numiți Străini, o lume abia născută ce nu știe încă ce este teama și deodată, moartea. Și coșmarurile morții. Și apoi liniștea aceea cumplită când realizezi că nu mai este nimic de spus. Poate abia atunci începe poezia și Călăuza te conduce, dar nici măcar ea nu știe unde se sfârșește călătoria.”- Ofelia Prodan

“Ofelia Prodan probează și în această nouă carte remarcabila sa disponibilitate pentru înscenări semnificative, construcții de narațiuni cu tâlc, montate și demontate cu o subtilă știință a efectelor-surpriză, suporturi pentru un lirism discret, surdinizat de o undă ironic-elegiacă.”Ion Pop

nu se mai face ziuă odată a trecut o lună

și oamenii dorm duși doar eu mă plimb

prin oraș cu ochii închiși mă plimb

și văd cum este dincolo și dincolo sunt

oamenii ăștia din oraș care de o lună tot dorm

și mă mir ce caută ei dincolo și cum se face

că-și văd de treabă exact ca în zilele obișnuite

și niciunul nu pare să bănuiască ceva