Editurile noastre publică sute de cărți în fiecare lună, o enormă producție de carte, care copleșește de-a dreptul cititorul intrat într-o librărie. Prin rubricile diverse ale “Ziarului de duminică”, care au ca subiect cartea, ne-am propus să fim un ghid pentru cel care dorește să se informeze, încât, atunci când ajunge într-o librărie, să se poată orienta mai ușor. La “Cartea de literatură” sunt semnalate cărți aflate deja pe rafturi, între care facem, firește, o selecție. La fel se întâmplă cu cartea de istorie, de știință, de economie, de artă. Le sunt destinate cronici cărților asupra cărora merită să ne oprim mai mult, din diverse motive, explicate alte ori pe larg de cei doi cronicari literari ai ziarului. Atenție aparte mai primesc colecțiile. Asupra unui titlu tradus ne oprim pe îndelete în fiecare număr. Din noianul de volume în curs de apariție sau în pregătire alegem câte unul pe care îl prezentăm printr-un fragment, sperăm incitant, la rubrica “Avanpremieră”. În sfârșit, în cadrul rubricii de față, am invitat editurile să ne semnaleze câte o carte aflată în pregătire, să ne prezinte, pe scurt, de ce merită acea carte să apară, să fie cumpărată și citită.
Vlad Moldovan – Dispars
Vlad Molodovan(foto 1)s-a născut la 9 noiembrie 1981 la Baia Mare. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității “Babeș- Bolyai” din Cluj-Napoca. Masterat și doctorat (cu o teză despre hermeneutica lui F.D.E. Schleiermacher) la aceeași universitate. În prezent e cercetător postdoctoral al Universității “Babeș-Bolyai” și redactor la revista Steaua. Debut editorial cu volumul Blank, Editura Cartea Românească, 2009, volum premiat de USR Filiala Cluj (2008), USR Filiala Arad (2008), de Congresul Național de Poezie, Botoșani (2009) și de Concursul Național de Poezie ProVERS, Nicula (2009). Membru activ pe site-ul clubliterar.com
“Aparent, Vlad Moldovan practică un freestyle discursiv demn de cei mai experimentați MC’s, amestecând cu dexteritate cam toate registrele și tonalitățile limbajului. De fapt, el mixează dorințe, obsesii, pulsiuni, cu acuitatea și sălbăticia ireductibilă a unui masaj direct pe creier. Dispars (foto 2) e un volum-reper al tinerei generații, căci nimeni nu s-a aruncat cu mai multă libertate pe panta “monstruosului” părând că nu face decât să se plimbe, zen, pe suprafețe.” – Alex Goldiș
“Din postura asta vă vorbesc.
Ca un Extrasensibil
vă spun că e minunat.
Pentru că aura se arată prea des
într-un zid zdrelit, pe un acoperiș
spulberat de lumina lui septembrie.
Hăt sus în văzduh
ici și acolo sub streșini.”
Dan Sociu – Poezii naive și sentimentale
Dan Sociu (foto 3) s-a născut în 1978, în Botoșani. A publicat trei cărți de poezie: borcane bine legate, bani pentru încă o săptamînă (Junimea, 2002), Fratele păduche (Vinea, 2004), Cîntece eXcesive (Cartea Românească, 2005), Pavor nocturn (Cartea Românească, 2011) și două romane: Urbancolia (Polirom, 2008) și Nevoi speciale (Polirom, 2008). A câștigat Premiul Româno-Canadian Ronald Gasparic, în urma căruia i-a apărut volumul de debut, Premiul Mihai Eminescu pentru Debut, Premiul USR, Cea mai bună carte de poezie a anului pentru Cîntece eXcesive. A tradus volume de poezie de Charles Bukowski, Seamus Heaney și E.E. Cummings și romane de Jack Kerouac și Aleksandar Hemon.
“Dan Sociu reușește să împace în poemele lui ambele categorii schilleriene: este, în același timp, un poet naiv pentru că rezonează la fenomenele lumii exterioare și le mută în text fără a modifica nimic, aparent, dar și un poet sentimental-reflexiv a cărui privire percepe cu acuitate pelicula în care se învelește lumea. Poetul sentimental Dan Sociu crede în importanța interpretării. Interpretarea fiind, aici, hermeneutică și act histrionic.” Bogdan Alexandru Stănescu
“Ce trist și frumos e cînd omul se-nșală
asupra lumii (și poate nici nu află
vreodată), ca pisica înnebunită
de lucirea unui cuțit pe perete.
Uită pe loc de toate și țîșnește
ca friptă direct spre pata jucăușă
de lumină – și de fiecare dată
se duce-n bot și de fiecare dată,
fără nici o ezitare, se aruncă
pe sclipirea aia care de fapt nu e
nimic, nu înseamnă nimic, n-o ajută
la nimic. Ba, mai mult, dacă dispare, stă
nemișcată la perete și așteaptă
să revină, cu mustățile fremătînd.”