Oameni veseli și practici, bucureștenii se întâlneau primăvara, “de Moși” , să facă haz de necaz. Cumpărau te miri ce, uneori pe nimica toată, dar nu se întorceau acasă până nu-și cheltuiau ultimii bănuți “pe distracții”.
Se spune că pe locul unde fiii lui Herdan construiseră un fel de “Moulin Rouge”, în fapt o franzelărie “de lux”, se ridica pe vremuri o Spânzurătoare… Se pare că execuțiile erau prefațate și urmate de manifestații de recunoștință pentru Vodă, care se îngrijea de sănătatea năravurilor și de avutul supușilor săi. Am scris “se spune” fiindcă povestea nu este localizată corect, locul cu pricina fiind în prejma Bisericii Scaune, nu pe “Câmpul lui Eiade”!În anii 1920-1930, trecutul acesta eroic fusese cu desăvârșire uitat. Lumea venea să cumpere și să petreacă. Vestea trebuie că a făcut înconjurul Europei, pentru că, din 1924, Societatea Vieneză “Luna Park” va fi prezentă în fiecare an la Moși cu instalațiile ei moderne.
Cum se distrau vizitatorii? Priviți și dumneavoastră! Ascultau
fanfara sau priveau în cutiile numite “cinematograf”, conduceau
“troleibuze”, hoinăreau prin spațiu călare pe “călușei”, curajoșii
drumețeau – înțepeniți de groază în cărucioare aparent nesigure –
pe culmile și văile abrupte ale “Muntelui rusesc”, alții se
minunau de efectul optic produs de stereoscop sau își verificau
șansa. Apoi, după un pahar de vin rece, își aminteau că se cuvine
să mai și cumpere câte ceva. Dar ce?
Negustorii de oale și doage au umplut parcă tot câmpul cu produsele lor antipatice. E mai interesant să cheltuiești aiurea. Dacă obosești, te poți retrage sub o căruță. După un somn bun, nu strică să privești și să te minunezi de câte știe “ursul” și de cât de puternic este ursarul, care cutează să înfrunte fiara.
Foamea poate fi potolită cu un pumn de floricele de porumb și de castane coapte, în acompaniament de cimpoi. Bani sa fie !… Iarăși oale.
Din fericire, Târgul Moșilor oferă și alte priveliști! Totuși, nimic nu întrece în fascinație “Circul Franzini”. La acest gen de reprezentație, spectatorii, indiferent de vârstă, sunt copii. Cel puțin trupa de clovni condusă de Ceacanica era în stare să smulgă hohote de râs și celui mai posac și “matur” spectator. Ca de obicei, piticii stârnesc interesul prietenilor Albei ca Zăpada, care nu sunt puțini. Iată și regi în captivitate. Și un elefant căruia îi poți număra coastele. Fără îndoială, circul demolează prejudecățile și ierarhiile, sfidează imposibilul. Cum este și firesc, la sfârșitul spectacolului artiștii sunt prezentați publicului: eroi anonimi. Dar odiseea continuă.
Cei cu gusturi mai puțin rafinate se distrează “ca la bâlci”, cu atât mai abitir cu cât prin apropiere cântă un taraf. În cealaltă parte a Târgului, gimnaștii de la “Arta sportivă” se bucură ca niște copii de reușitele lor. Umblând de colo-colo nu bagi de seamă că a trecut ziua și că seara coboară. Unii privesc încă o dresură de câini, alții, obosiți mai mult de griji decât de hoinăreală, deja dorm duși. Într-o sală se antrenează celebrul boxer Gogea Mitu. Cine mai rezistă își verifică iarăși puterea. Și gata!
Cu părere de rău trebuie să constatăm că, în acea vreme, Moșii nu cunoșteau spectacolul nocturn: becurile electrice se aflau doar la intrare.