Astăzi am resimțit tristețea victoriei populismului politic și a imixtiunii greu explicabile a Curții Constituționale în deciziile economice. Dreptul la pensie este, într-adevăr, garantat prin Constituție, dar nu și valoarea punctului de pensie. Unde în lumea asta are Curtea Constituțională dreptul de a hotărî cuantumul punctului de pensie sau regula de calcul al pensiilor?
Or, acum asistăm la următoarea concluzie a Curții: “dispozițiile art. 9 referitoare la diminuarea cu 15% a pensiilor cuvenite sau aflate în plată, precum și a indemnizației de însoțitori pentru pensionarii de invaliditate de gradul I, precum și cele referitoare la valoarea punctului de pensie utilizat de 622,9 lei din Legea privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar sunt neconstituționale”.
Trec peste limita fragilă cu care s-a luat această decizie: 5 pro la 4 judecători contra declarării neconstituționalității măsurii, la care se adaugă decizia uluitoare a prezervării metodei de calcul complet iraționale în cazul magistraților și care continuă să primească 80% din ultimul salariu. Celelalte pensii speciale vor putea fi, în schimb, recalculate.
Nu mai insist asupra acestui ultim aspect, dar revin asupra punctului de pensie. Valoarea punctului de pensie este o decizie economică luată de către politicieni, dar complet neînțeleasă de către cei din urmă. Acum găsesc și judecătorii în aceeași ipostază.
În realitate, condiția pentru ca o țară să opereze eficient este ca aceia care o conduc să poată efectua calcule economice. La ce folosesc aceste calcule? La asigurarea echilibrului bugetar care constituie pivotul redresării fiscale a unei țări. Ea nu apare în Constituția României, așa cum e, de pildă, în cea a Germaniei. Dar Constituția României ar trebui să permită efectuarea acestor calcule economice, care presupun nu doar creșteri constante de salarii și pensii publice, ci și diminuări ale lor în situații de criză economică și de deficit bugetar excesiv. De ce? Pentru că soluțiile optime astăzi, mâine pot să devină neconforme. În guvernanța publică fiscală se numește inconsistență dinamică. Așa s-a întâmplat în cazul creșterii cu 50% a pensiilor în anii 2007-2008, care nu poate fi susținută în vremuri cu contracții economice brutale. Dacă le-am fi crescut rezonabil, de pildă cu 30%, nu am mai fi fost astăzi expuși acestui efort economic și politic uriaș.
Cred că s-a creat un precedent periculos în asumarea atribuțiilor Curții Constituționale, iar aceste chestiuni va trebui rapid lămurite de către experții în materie. Efectuarea calculelor economice care să dea rezultate doar în sus, adică pe plus, bazate pe argumentul dreptului câștigat, apare ca o aberație logică. Vezi cazul contrar al salariilor publice, unde a fost acceptată diminuarea cu 25%.
Efectele economice ale acestei decizii se vor răsfrânge asupra tuturor românilor, invariabil și asupra pensionarilor. Vom asista în curând la deciziile optimale de rang doi, date de nevoia suplimentării pachetului de măsuri de austeritate acceptate de către Curtea Constituțională și care nu au acceptat soluțiile optimale de rang unu, adică cele mai bune din punct de vedere economic.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.