Termenii care alcătuiesc limbajul economic îi pot da dureri de cap omului obișnuit: pârghie, securitizare, opțiuni, valoare mobiliară ipotecară, obligațiuni garantate prin creanțe, obligațiuni garantate ipotecar. În volumul Oameni versus piețe. Economia pe înțelesul tuturor, autorul demonstrează că putem înțelege ceea ce se întâmplă pe Wall Street și că majoritatea tranzacțiilor financiare internaționale sunt similare cu cele care au loc în magazinul de la colț. Paddy Hirsch traduce limbajul deseori derutant al finanțelor, ajutându-ne să înțelegem cu adevărat cum funcționează piețele.
Paddy Hirsch este producătorul emisiunii „Marketplace” difuzate la postul de radio destinat lumii afacerilor American Public Media. Este creatorul materialelor video postate pe internet „Marketplace Whiteboard” pentru care a primit premiul Webby în 2009. În 2011 a beneficiat de Knight Fellowship în jurnalism la Stanford University. În prezent locuiește la Los Angeles, California.
Cuvântul bancă are semnificații diferite pentru oameni diferiți. Pentru unii, o bancă este un loc unde se duc ca să împrumute bani. Pentru alții, este un loc sigur unde să-și păstreze economiile.
Așa cum oamenii învață să împrumute și să ia împrumut unul de la celălalt pe măsură ce cresc, la fel băncile au existat mai întâi pentru a da bani cu împrumut. De fapt, probabil că ele împrumutau bani cu mult înainte ca banii să fi fost inventați. Abia pe vremea vechilor greci și romani bancherilor le-a venit ideea de a prelua depozite, pe lângă acordarea de împrumuturi. Până atunci, dacă aveai bani lichizi în plus, fie îi purtai asupra ta, fie îi țineai încuiați acasă.
Roma, secolul VII î.e.n. O zi caldă de primăvară. Doi bancheri se întâlnesc lângă Porta Saturni.
Registrus Rapidus: Bună dimineața, Bonus! Cine sunt acești oameni care te însoțesc astăzi?
Bonus Voluminosus: Sunt gărzi de corp, Registrus. Să nu-mi spui că n-ai auzit de tâlharii care bântuie prin oraș?
Registrus Rapidus: A, da sicilieni, din câte mi s-a spus. Periculoși indivizi. Bine că ți-ai construit vistieria pentru aurul tău anul trecut.
Bonus Voluminosus: Hmm. Mi-ar plăcea să am destui bani s-o umplu.
Registrus Rapidus: Uite o idee. Acum că toată lumea din Roma e îngrozită că li se vor șterpeli monedele de sub pernă în miez de noapte, de ce să nu te oferi să le păstrezi banii?
Bonus Voluminosus: De ce aș vrea eu să fac asta?
Registrus Rapidus: Pentru că ai putea să-i împrumuți unor oameni precum acel negustor, Afacerus. Am auzit că a împrumutat cinci sute de monede de aur pentru a dota o corabie, s-a dus cu ea în Africa și s-a întors cu o cală plină de condimente pe care le-a vândut cu patru mii.
Bonus Voluminosus: Patru mii!
Registrus Rapidus: Incredibil, nu? Cine s-ar fi băgat în povestea aia?
Bonus Voluminosus: Mai spune-mi despre ideea asta.
Registrus Rapidus: Tu le promiți clienților să le păstrezi aurul în siguranță, păzit în vistieria ta. Numai că tu nu faci asta. Te răzgândești și îl împrumuți iar.
Bonus Voluminosus: Dar dacă toți oamenii aceia își vor banii înapoi?
Registrus Rapidus: Toți în același timp? Puțin probabil! Mai ales cu sicilienii ăștia prin preajmă; vor vrea să-l țină în siguranță. Nu, tu păstrezi zece sau douăzeci de procente din el în vistierie, ca să fii sigur că poți să plătești câteva monede ici și colo, când oamenii le vor cere. Dar restul merge direct la indivizi precum Afacerus. Nici nu-ți dai seama când începi să te tăvălești în bani.
Bonus Voluminosus: Dar sicilienii ăia nu vor sta aici pentru totdeauna. Când vor pleca, oamenii vor mai vrea să-și țină banii lichizi în siguranță, la mine?
Registrus Rapidus: Haide să-ți spun ceva, dă-mi și mie partea mea și voi vorbi eu cu sicilienii. Să vedem, poate putem să-i mai ținem puțin pe-aici!
Bancherii și-au dat seama rapid că puteau să facă profituri frumoase investind banii pe care clienții lor îi depuseseră la ei. Trebuiau să păstreze o anumită sumă de bani în mână, în caz că vreunul dintre clienți voia puțini bani lichizi rapid, dar restul îl puteau împrumuta în schimbul unei rate a dobânzii sănătoase. Desigur, nu avea cum să treacă prea mult timp până când clienții au înțeles că băncile aveau un trai ușor în modul acesta și au hotărât că voiau și ei ceva.
Canonus Rusticus: Neața, Bonus Voluminosus.
Bonus Voluminosus: Canonus! Ce bine arăți! Viața de fiermier îți priește, se vede. Ai venit în oraș pentru târg?
Canonus Rusticus: Da. Anul ăsta am primit o bucată frumoasă de argint pentru porcii mei.
Bonus Voluminosus: Mă bucur să aud. Cât vrei să depui?
Canonus Rusticus: Păi, depinde. Am auzit că tu faci un profit destul de frumos, folosind banii mei pentru a-i investi în comerțul cu condimente.
Bonus Voluminosus: Eu, ăăă… mda.
Canonus Rusticus: Uite ce e, din partea mea e în regulă, atâta vreme cât banii mei sunt la dispoziția mea atunci când îi vreau. Dar dacă vrei să continui să îmi depun argintul la tine, vreau ceva în schimb. Să zicem două procente de dobândă pentru banii lichizi pe care îi păstrez în vistieria ta.
Bonus Voluminosus: Dar eu nu câștig decât…
Canonus Rusticus: Câștigi destul, Bonus, și îți permiți să îmi plătești o mică parte din cât obții din împrumutarea banilor mei lui Afacerus Oportunitus sau cine sunt cei cu care faci afaceri. Vreau două procente – sau altfel carpe diem și mă duc vizavi, la Creditus Uniunus…
Iar odată cu asta, banca a preluat două roluri și a devenit atât creditor, cât și debitor. Astăzi, cele mai multe bănci funcționează în acest mod, luând împrumut bani de la deponenți la o rată a dobânzii și împrumutându-i din nou la o altă rată a dobînzii mai mare. Și băgând în buzunar diferența.
Ați putea crede că din cauza aceasta băncile sunt foarte egoiste. Acestea plătesc rate ale dobînzii firave deponenților și cer rate mult mai mari celor care vor să împrumute de la ele. În cele din urmă, ele sunt puternic concentrate asupra obținerii unui profit pentru ele însele și acționarii lor. Împrumuturile pe care le acordă sunt o modalitate de a face bani.
Din fericire, dorința de profituri a băncilor lucrează în avantajul tuturor. Împrumuturile pe care băncile le acordă companiilor și oamenilor fac de regulă foarte mult bine. Banii ne ajută să cumpărăm de toate, de la alimente la mașini și case, și ajută companiile să se extindă și să facă angajări. Dacă oamenii sunt în măsură să împrumute (și nu depășesc limita), banii pe care ei îi împrumută pot contribui la creșterea afacerilor și la crearea de slujbe, iar acesta este un lucru bun pentru toată lumea.
Mai există un beneficiu al dorinței băncilor de a împrumuta bani pentru a face profit: împrumutarea creează bani. Din nimic!
Iată cum funcționează această magie. Într-o zi, domnul Smith se duce la bancă și depune un milion de dolari. Banca păstrează 10%, sau 100.000 de dolari, în cazul în care domnul Smith își vrea înapoi rapid o parte din bani.
A doua zi, doamna Jones merge la aceeași bancă și cere un împrumut de 900.000 de dolari, ca să cumpere un avion privat. Banca îi acordă împrumutul. Dintr-odată, suma de bani din sistem aproape că s-a dublat. Există milionul de dolari pe care domnul Smith îl are în contul său bancar. Și mai există împrumutul de 900.000 de dolari făcut de doamna Jones. Ambele reprezintă active – domnul Smith poate indica bilanțul lui de un milion de dolari în declarația sa, iar doamna Jones are o servietă plină cu bani – deci ambele sunt reale. Banca a transformat un milion de dolari în 1,9 milioane, uite-așa!
Doamna Jones se duce la aeroport și îi dă servieta cu bani domnului Sharif, de la Sharif Aviation. Domnul Sharif îi oferă doamnei Jones cheile de la un elicopter Bell 407 puțin folosit și duce banii lichizi la banca sa. Banca pune 10% (90.000 de dolari) de o parte ca rezervă și împrumută 810.000 de dolari unui producător de stofă care trebuie să cumpere unele echipamente noi. Fabricantul de stofă îi dă vânzătorului echipamentelor cei 810.000 de dolari. Acesta îi duce la banca lui, care păstrează 10% ca rezervă și…
Ați înțeles care este ideea. Cei un milion de dolari s-au multiplicat acum de peste trei ori, în termenii puterii lui de cumpărare. Însă în sistem nu au intrat nici un fel de bani noi – e tot doar un milion de dolari. Capacitatea băncii de a împrumuta acei bani, iar și iar, este cea care creează un efect de contagiune în întreaga economie și îmbunătățește capacitatea tuturor de a cheltui și de a crește. A împrumuta și a lua împrumut poate fi un lucru bun, cu alte cuvinte. Atâta vreme cât nu exagerezi.
Ceea ce înseamnă că băncile nu sunt chiar așa de rele. Da, unele bănci – sau bancherii care le conduc – fac greșeli. Unii bancheri înșală, unii bancheri mint și unii bancheri își asumă riscuri nebunești care periclitează economia globală. Dar cele mai multe bănci și cei mai mulți bancheri lucrează în beneficiul nostru reciproc, iar rețeaua de bănci a țării a devenit o parte esențială a economiei noastre, făcând să circule banii prin sistem așa cum o inimă pompează sângele prin corp.
Mulți oameni au senzația că sistemul financiar operează într-o lume diferită de cea în care trăiesc ei, dar de fapt acesta a devenit o parte integrantă din viața tuturor. Prin interacțiunea cu banca, cei mai mulți dintre noi au un anumit fel de tranzacție cu sistemul în fiecare zi, fie prin depunerea de bani, prin completarea unui cec, prin retragerea unei sume de bani de la bancomat sau prin utilizarea unui card de credit. Mulți dintre noi interacționăm cu banca mai des decât cu rudele noastre. Relația pe care o avem cu banca este importantă, acesta fiind și motivul pentru care suntem atât de pretențioși atunci când o alegem. Unii vor să aibă posibilitatea de a face afaceri cu o persoană, așa că se adresează unei bănci cu foarte multe filiale. Alții vor acces rapid, așa că devin clienții unei bănci cu multe bancomate. Sau mai există cei care fac multe tranzacții online, așa că se reped la o bancă cu cea mai bună platformă de internet. Relațiile cu banca noastră presupun, toate, cerințe diferite, dar există o solicitare comună: încrederea.
Avem încredere în banca noastră că este eficientă. Avem încredere în banca noastră că își respectă obligațiile relației cu noi. Avem încredere că băncile vor acorda împrumuturi unor oameni care vor plăti dobândă în mod regulat și vor restitui banii atunci când împrumutul ajunge la scadență. Avem încredere în ele că vor fi în măsură să ne dea banii înapoi atunci când avem nevoie de ei. Acesta este motivul pentru care atât de multe bănci din America au cuvântul încredere în denumirea lor.
Uneori băncile demonstrează că nu se poate avea încredere în ele. Ele pot să facă investiții proaste, și chiar le fac. În criza americană a economiilor și împrumutului din anii ’80 și ’90, băncile au împrumutat mult prea mult unor proiecte imobiliare fără șanse, care nu au reușit să facă nici un fel de bani. În anii care au precedat criza financiară, băncile au cumpărat obligațiuni ipotecare care aveau defecte fundamentale, fiind sortite aproape sigur eșecului. În ambele cazuri, imediat ce oamenii au auzit că băncile lor au făcut investiții prostești, au încercat să-și recupereze banii.
Fragment din volumul Oameni versus piețe. Economia pe înțelesul tuturor de Paddy Hirsch, în pregătire la editura Polirom, colecția „Economie și societate”. Cuvânt înainte de Kai Ryssdal. Traducere de Ciprian Șiulea