„Psihopolitica”*), o carte de psihopatologie generală, semnată de Florin Tudose și Devis Grebu și publicată de Editura All se află în librării de la începutul acestei luni. La scurt timp, un nefericit atac de cord i-a curmat viața celebrului psihiatru.

„Cartea este o radiografie riguroasă a stării psihologice a românilor, fie că sunt alegători, fie politicieni, urmând ca cititorii să stabilească cine sunt vinovații de starea celorlalți. Nu este doar o radiografie riguroasă, ci și disperată și dureroasă pentru că, din păcate, lucrurile nu merg într-o direcție bună. Dar poate ăsta este blestemul țării lui Caragiale” –   punctează Prof. Univ. Dr. Florin Tudose.

„Psihopolitica”, într-o ediție revizuită și adusă la zi, conține fișele tuturor personalităților politice importante din România ultimelor cinci decenii. Medicul psihiatru Florin Tudose scrie cu patos și umor, fără a-și pierde însă niciun moment uzul rațiunii și respectul pentru propria meserie. El ne arată liderii României comuniste și postdecembriste în toată goliciunea suferințelor psihice și morale care i-au afectat sau îi afectează. Și care ne-au schimbat viața tuturor și ne-o vor mai afecta multă vreme de aici înainte. Textul profesorului este bogat ilustrat de celebrul Devis Grebu.

Megalomani, snobi, timizi, narcisiști, paranoici, complexați, mitomani, histrioni: toate personalitățile sinistre care s-au revărsat pe eșichierul nostru politic se regăsesc printre modelele conturate de autor. Totuși, nicăieri nu se pun diagnostice. Pentru că Florin Tudose nu a scris un tratat de psihiatrie, ci doar o serie de eseuri spectaculoase, menite să-i ofere oricărui cititor curios toate instrumentele de care are nevoie pentru a decide singur câte parale fac indivizii care se perindă la vârful instituțiilor statului și pe ecranele televizoarelor.

Într-un interviu semnat de Gina Gheoca în revista „Psihologia azi”, din 2004, preluat în ediția de față a cărții, profesorul Florin Tudose spunea:

„Am arătat că oamenii care au anumite dizarmonii de personalitate sau sunt personalități accentuate într-un sens negativ, accentuate de beția, delirul sau complexul puterii, sunt în poziții de decizie. Am crezut că dacă publicul va înțelege acest lucru va fi mai prudent în alegerile pe care le face și va înțelege că măcar o parte dintre aceste persoane nu au ce căuta pe scena politică. Evident că nu este un demers ce ține de profesiunea mea, psihiatria, dar cred că orice ca­racterologie aparține psihiatriei sociale. Iar descrierea tipologiei sociale are efect benefic asupra publicului. Mi-am asumat chiar și riscul foarte mare de a ilustra cartea cu personaje publice, care se încadrau în tipologiile descrise.

– Ce efecte a produs cartea?

– Niciunul… Am făcut acest lucru în virtutea dreptului meu de cetățean de a spune adevărul despre ceea ce văd. Nu m-am atins de intimitatea acestor personaje, nu este obiectul discursului meu. M-am legat doar de ceea ce se vede pe scena publică, pentru că politicianul se expune, pe scenă, privirilor tuturor, inclusiv privirii profesioniștilor. Spre deosebire de alți colegi, nu cred că lumea trebuie psihiatrizată, nu cred că trebuie găsit patologicul cu orice preț, oriunde, și nu cred că tot ceea ce se vede poate fi și tratat. Cartea se adresa electoratu­lui, pentru că el trebuie să afle cât mai multe despre candidați. Dar trăim într-o țară unde în timpul campaniilor electorale se interzice apariția în mass-media a celor care vor candida, ca și cum electoratul trebuie să știe cât mai puțin des­pre cei care-i vor conduce. Electoratul este îndemnat să voteze orbește, așa cum s-a întâmplat în 1992.

(…)

„Sunt partide care nu au suferit nicio restructurare. Spre exemplu, parti­dul de guvernământ parcă e o aripă a fostului PCR și pare să-i respecte regulile, forma de organizare. Culmea, chiar personalitățile care conduc sunt din fostul partid comunist sau vârfurile uteciste. Este inadmisibil, după 15 ani de așa-zisă democrație. Aceste partide nu pot avea altă soartă decât cea avută de PNȚCD. De aceea sunt incapabile să conducă România. Pot fi acuzate că se bate pasul pe loc, că n-au responsabilitate istorică, socială, că n-au responsabilitate… pur și simplu. Nu-și respectă alegătorii.”

Florin Tudose s-a născut în 1952 la București. A absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila“ din București și a devenit medic psihiatru. Din 1999 este profesor universitar și predă psihia­trie psiho­patologie și psihologie clinică. Era șeful Clinicii de psihiatrie la Spitalul Universitar de Urgență București – SUUB, profesor universitar și doctor în științe medicale. Florin Tudose a înființat și organizat împreună cu prof. dr. C. Gorgoș primul centru de sănătate mintală din România, în 1980. De asemenea, a înființat și primul serviciu de psihiatrie de legătură, devenit centru de referință pentru reforma în psihiatrie din România, în 1995.A publicat singur sau în colaborare peste 30 de cărți de specialitate și aproape 200 de arti­cole dedicate psihiatriei. Printre acestea volumele : Vademecum în psihiatrie (1985), Orizonturile psihologiei medicale (2003), Sindroame rătăcitoare (2005), Psihiatrie în practica medicală (2007), Tratat de psihopatologie și psihiatrie pentru psihologi (2011), Psihiatria medicului de familie (2013).

Pasionat de jurnalistică încă din anii studenției, are sute de arti­cole publi­cate și zeci de emisiuni de televiziune realizate la majoritatea posturilor cu audiență națională. Din 1996 începe să publice volumele Psihopolitica și Psihopolitica Recidiva (2004), o analiză socio-psihologică adesea cu caracter satiric la adresa reprezen­tanților clasei politice. Volumele se vor un arc peste timp spre inimitabila tipologie cara­gialiană la un secol de la dispariția excepționalului descriptor al societății și moravurilor româ­nești, un omagiu geniului tutelar al miticismului fără frontiere.

Devis Grebu, născut la Constanța în 1933, a studiat la secția de pictură a Institutului de Arte Plastice „N. Grigorescu“ din București. La vârsta de 23 de ani a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici, din care a fost exclus pe motive ideologice un an mai târziu, ne­per­mi­țându-i-se ulterior să expună în nicio galerie de artă. A pără­sit țara în 1964.

În anii 1970 a căpătat cetățenia franceză, pe care o păstrează și acum, alături de cea română. A reprezentat Franța prin diverse expo­ziții per­so­nale, realizări editoriale, de presă, conferințe și parti­ci­pări la diferite colocvii internaționale, în multe țări ale Europei și Asiei, precum și în Statele Unite. Are onoarea de a reprezenta Franța și în cartea de refe­rință WHO’S WHO a celor mai buni desenatori ilustratori din lume.

Ca ilustrator de presă a colaborat de-a lungul a peste 30 de ani în mod consecvent și sub­stanțial, cu numeroase publicații printre care unele de renume internațional, ca : The New York Times, Washington Post, International Herald Tribune, Le Monde, Frankfurter Allgemeine Zeitung, Ha’aretz, Wall Street Journal, Time Magazine, Life, Newsweek, Boston Globe, L’Express, Le Point, Le Figaro, Forbes, Business Week, Playboy, Harper’s, Atlantic Monthly, Sports Illustrated, Psychology Today, Liberation, Le Monde Diplomatique etc.

*) Florin Tudose și Devis Grebu, Psihopolitica. Tratat de psihopatologie socială ilustrat cu 100+1 dalmațieni ai politicii românești, Editura ALL.