Dupa Revolutie, printre obiceiurile occidentale pe care le-au descoperit romanii a fost si biliardul. Pentru multi din cei care la inceputul anilor ’90 aveau in jur de 20 de ani, biliardul a ajuns uneori o forma de confirmare a integrarii sociale, cateodata o sursa de venit, intotdeauna insa o placere. Pentru orice bar mai rasarit devenise obligatoriu sa aiba macar o masa de biliard, fie ea oricat de scorojita; au aparut fabricanti, comercianti si importatori de echipamente de biliard. Apoi, in anii din urma, romanii au inceput sa se plictiseasca intrucatva de biliardul jucat in localuri, iar fabricantii si comerciantii de mese si tacuri s-au reorientat, de la cluburi si baruri catre clientii particulari, cei ce tin sa-si decoreze vilele cu o piesa de mobilier mai aparte: masa de biliard facuta la comanda.
Pentru un intreprinzator roman care vrea sa castige de pe urma biliardului, viata e destul de grea, iar productia ori importul de echipamente pentru biliard, respectiv exploatarea unui club, nu ajung intotdeauna singure sa le sustina afacerea. Este explicabil, asadar, ca unii din cei ce produc sau importa la noi mese si tacuri sunt “la baza” fie producatori de mobilier din lemn (firma Rombilliard), fie furnizori de tot felul de echipamente pentru jocuri distractive si jocuri de noroc, cu care uneori fac comert si la mana a doua (firma Baum din Dumbraveni), fie furnizori de echipamente sportive si de fitness (Arnold Gold Sport).
O a doua categorie, cea mai numeroasa, este reprezentata de proprietarii de baruri si cluburi unde fie ca masa de biliard exista doar ca o sursa suplimentara de venituri in afara de consumatia propriu-zisa a clientului, fie biliardul este doar unul din jocurile oferite clientilor, alaturi de bowling sau jocuri mecanice.
In fine, cea mai bine situata categorie de intreprinzatori din domeniu o constituie cei ce beneficiaza de vizibilitate pe piata ca urmare a faptului ca, in calitate de membri cu functii in conducerea Federatiei Romane de Biliard (FRB) si de proprietari de cluburi de biliard, fac frecvent oficii de organizatori sau sponsori de competitii (cazul lui Adrian Tabacaru, vicepresedintele FRB si managerul firmei ATD, care detine clubul Black Wolf din Bucuresti, sau al lui Horia Otlacan, directorul executiv al firmei Friendson, administratorul clubului bucurestean de biliard Champion si presedintele comisiei de arbitri din cadrul FRB).
La ora actuala exista cateva competitii nationale organizate anual, pe mai multe variante de biliard. Cu exceptia, uneori, a Cupei Presei, mediatizarea acestora este extrem de slaba, in parte si fiindca denumirile lor, aplicate variantelor de biliard practicate, au in componenta termeni al caror sens scapa cu desavarsire profanilor, cum ar fi Cupa Romaniei la Pool Bila 9, Campionatele Nationale de Carambol Stecca sau Campionatele Nationale de Carambol 3 Mante. Printre cluburile care in ultimul an au produs cei mai multi castigatori se numara Atomic, After Dark, Black Wolf, Texas – toate din Bucuresti, Mangalia din Constanta, Sportin Ludus sau Dinamic Ploiesti.
Totusi, ca si in strainatate, latura sportiva a jocului de biliard e relativ pusa in umbra de apetitul de a juca pentru bani. Chiar daca la noi e putin probabil sa existe jucatori care sa-si castige existenta exclusiv din biliard, sunt destui care castiga sau pierd sume mari in fata postavului verde.
Preferinta romanilor pentru biliardul pe bani explica insuccesul lui Dan Scraba, proprietarul singurului site romanesc de Internet dedicat snooker-ului (o varianta de biliard foarte populara in Anglia, mai dificil de jucat, cu masa si bile de dimensiuni mai mici decat ale biliardului obisnuit). Acesta si-a propus sa initieze primul campionat de snooker de la noi cu rezultatele gestionate prin Internet; pana acum s-au inscris 16 participanti, dar n-au dorit efectiv sa joace decat trei, cu totii concurenti din Cluj. “Asteptam si alte orase sa li se alature. Cand zic alte orase, ma gandesc la Timisoara, Arad, Oradea, Sibiu, Brasov. Si in nici un caz la Bucuresti. Aici oamenii vor sa joace numai concursuri pe bani”, reflecteaza Dan Scraba.
Masa cu sculpturi in stil florentin
Adrian Tabacaru, managerul firmei ATD, este de profesie inginer mecanic si pana in 1990 a lucrat in invatamant. La productia de mese de biliard si comertul cu accesorii pentru biliard si bowling, activitate in care a intrat din 1992, spune ca a ajuns incercand sa imbine dorinta lui de a construi ceva cu pasiunea pentru sport a sotiei, fosta sportiva de performanta.
“In 1992 am pus bazele unei mici productii de asamblare de mese de biliard, cu componente importate, mai intai din Belgia, apoi din Italia, Anglia si Statele Unite. Afacerea s-a dezvoltat foarte bine pana in 1995, a aparut si concurenta – in tara peste 20 de firme se ocupau pe atunci cu importul sau cu productia de mese de biliard si de accesorii”, isi aminteste el.
Inclus in categoria sporturilor olimpice in 1996, biliardul a cunoscut in Romania atat gloria, cat si decaderea. Incepand cam din 1996, pe fondul problemelor economice generale, spune Tabacaru, majoritatea firmelor din domeniu au disparut la fel de repede precum aparusera. “In majoritatea tarilor europene si in Statele Unite, din rezultatele activitatilor comerciale si de productie se sustine activitatea sportiva – si reciproc, exigentele sportive stimuleaza productia de noi modele de mese de biliard si accesorii”, explica el.
Desi aparitia competitiilor sportive si in Romania a atras atentia asupra calitatii meselor de biliard si a accesoriilor, totusi, dupa un inceput fulminant, si activitatea sportiva a inceput sa regreseze. “Domeniul nu era reglementat printr-o lege specifica, Legea Sportului a aparut de-abia in 2002 si tot atunci s-au reorganizat toate federatiile sportive”. Asadar, “sufletul” acestei activitati il constituie competitiile sportive, adauga Tabacaru, in opinia caruia, in lipsa stimulului competitional si in conditiile in care puterea generala de cumparare s-a redus continuu in ultimii ani, fostii pasionati au ajuns sa nu mai intre intr-un club de biliard decat o data sau cel mult de doua ori pe luna.
“Consumul a continuat sa scada din 1996 pana in prezent, acest lucru ne-a afectat activitatea comerciala, dar nu ne opreste sa sprijinim in continuare domeniul. Noi am cautat sa ne adaptam cerintelor unei piete in restrangere, cu modele de mese de biliard corespunzatoare atat din punct de vedere al calitatii, cat si al pretului”, considera Tabacaru.
Oferta ATD cuprinde peste 20 de modele de mese de biliard, fiecare model in patru dimensiuni, accesorii pentru biliard si bowling, dar si jocuri precum fotbalul mecanic sau darts-ul electronic. Anul trecut, cifra de afaceri a companiei a fost de 3 miliarde de lei, realizata in proportie de peste 50% din executia de mese de biliard pe comanda – modele aflate in oferta firmei, dar cu “suplimente” care merg de la calitatea postavului la adaugarea de sculpturi sau, in cazul tacurilor, fabricarea de tacuri speciale.
Pretul unui tac rabatabil merge de la 50 la 100 de dolari, iar o masa simpla de biliard costa 600-700 de dolari. In acelasi timp, pretul unei mese de biliard sculptate ajunge la 4.000 de dolari. “Noi ne-am specializat in executia de astfel de mese pentru ca exista cerere pe piata. In general este vorba despre o clientela care nu este atat interesata de biliard ca sport, ci este interesata ca masa sa fie integrata ca piesa de mobilier in spatiul respectiv. De exemplu, intr-o vila unde mobilierul este florentin, se doreste ca si masa de biliard sa aiba sculpturi in stil florentin”.
Pentru cateva sute de dolari pe seara
Deloc convins ca un producator autohton de mese de biliard ar putea face fata cerintelor de calitate ale unui club specializat este Paul Novac, assistent manager la clubul IDM Billiard din Bucuresti. “Nu cunosc nici un producator roman; noi avem mese de firma, de calitate, nu ne-am fi descurcat altfel”, spune Novac. Infiintat acum patru ani, IDM a importat mai intai 20 de mese, apoi inca 25 de la firma americana Brunswick, unul din cei mai mari furnizori mondiali de echipamente pentru biliard. “Suntem printre putinii care reusim sa ne pastram nivelul; mesele sunt aspirate zilnic, suprafata de joc este schimbata anual, iar o data pe saptamana este controlata de denivelari”, afirma Novac.
In opinia lui, aceasta justifica de ce IDM este cel mai scump club de biliard din Capitala. Ora de joc costa intre 50.000 si 170.000 de lei, cele mai ieftine fiind orele de dimineata din cursul saptamanii, iar cele mai scumpe fiind cele de seara din week-end.
Novac afirma ca, fata de situatia de acum cativa ani, piata nu mai merge chiar asa de bine si ca “oamenii s-au cam plictisit de biliard”, dar adauga ca incasarile sunt suficiente pentru perpetuarea afacerii in conditii bune.
Reprezentantul IDM spune ca jucatorii de biliard sunt in proportie de 80% tineri; unii nu stau decat pentru doua sau trei ore, in tip ce profesionistii ajung sa ramana chiar si pentru 20 de ore la masa de joc. In functie de obiceiurile de joc, clientii se impart in doua categorii: primii, fara venituri mari, joaca pentru bani; ceilalti, cu venituri mari, joaca de placere. “Nu e vorba de sume foarte mari puse in joc, dar e posibil ca un jucator sa castige sau sa piarda intr-o singura seara cateva sute de dolari”.
Pe langa biliard servim si bowling
Foarte optimisti se arata cei de la clubul Texas, primul club de biliard si bowling deschis in Romania dupa ’90. “In primii ani de functionare, biliardul era undeva pe o culme, in vreme ce la bowling lumea venea doar din curiozitate, sa vada despre ce este vorba”, isi aminteste Ploita Martiniuc, assistent manager al clubului din 1995, de la infiintare. In opinia ei, de un an de zile incoace, piata in domeniu a inceput sa se “aseze” si in prezent bowlingul “merge” foarte bine, iar moda biliardului, intrata intr-un con de umbra de ceva vreme, incepe usor-usor sa revina. “Nu mai suntem singurul club de bowling, ca la inceput, sunt alte trei in Bucuresti, iar in ceea ce priveste biliardul, poti gasi mese in aproape toate localurile, de la bodegile de cartier pana la cele mai selecte cluburi”, spune ea.
Unul dintre asociatii clubului este reprezentantul Brunswick Billiards pentru Europa de Est – o garantie, considera Martiniuc, ca mesele, accesoriile si echipamentele sportive sunt de calitate.
Clubul Texas este deschis de la 10 dimineata pana la plecarea ultimului client, adica 4-5 dimineata in week-end si 3 dimineata in timpul saptamanii, spune Ploita Martiniuc. Pentru ca tarifele la biliard si bowling sunt diferentiate in functie de ora si de zi, dimineata in general clientii sunt tinerii, studenti si elevi. “Este mai liniste in jurul pranzului, pana cand iese lumea de la munca, dupa care seara clubul se umple de lume, din toate categoriile de varsta. In week-end lucram cu numere de ordine si daca nu ai rezervare risti sa nu gasesti nici o masa libera”.
In functie de ora, de zi si de masa, o ora de biliard costa intre 60.000 si 105.000, iar ora de bowling intre 320.000 si 395.000, in functie de ora si de zi. La Texas se joaca si tenis de masa – intre 45.000 si 80.000/ora si jocuri distractive, cu jetoane in valoare de 5.000 de lei.
Implicata si in activitatea sportiva, echipa manageriala a Clubului Texas a sustinut infiintarea Federatiei Romane de Biliard si a Federatiei de Bowling si organizeaza turnee de bowling de patru ori pe an si concursuri de biliard cu premii. “Incercam sa mentinem interesul clientilor nostri atat pentru biliard, cat si pentru bowling, ceea ce face necesara organizarea de turnee”, precizeaza Martiniuc.
Ei au vazut culoarea banilor
Aparitia, in 1986, a filmului lui Martin Scorsese “Culoarea banilor”, cu Paul Newman si Tom Cruise, a carui actiune se desfasoara in lumea jucatorilor de biliard pe bani, a determinat un adevarat boom al industriei de biliard, in primul rand in SUA, dar si in Asia sau Europa. Producatorii de mese, tacuri si bile, patronii de cluburi de biliard si magazinele de articole sportive au avut cativa ani foarte buni, iar posturile de televiziune specializate pe sport, gen ESPN sau Eurosport, au inceput sa transmita campionate de biliard, care astfel au reusit, la randul lor, sa atraga sponsorizari din partea unor companii pana atunci complet indiferente la un astfel de sport.
Perioada de expansiune economica a anilor ’90 a hranit in continuare pofta de divertisment, in special a americanilor. Institutul American de Biliard si Bowling calcula ca din 1988 pana in 1998, numarul celor care au participat la un concurs de biliard a crescut cu 20%, iar al celor care au jucat macar o data a ajuns aproape la 45 de milioane. Si imaginea biliardului in ochii publicului s-a schimbat, de la un joc asociat cu preferintele in materie de divertisment ale lumii interlope la un joc elegant, de inteligenta, practicat de oamenii cu venituri mari si accesibil din ce in ce mai mult si femeilor. Pe langa cluburile populare (“pool halls”) au aparut numeroase cluburi de biliard elitiste (“billiard parlors”).
Ultimii ani au adus o noua tendinta, aceea a divertismentului la domiciliu. Au aparut furnizori de jocuri sportive livrate la pachet, adica vandute pe bucati in magazin si asamblate acasa, in camera copiilor sau in living: mini-biliard, tenis de masa, hochei de masa, fotbal mecanic, darts. Cei cu venituri mari si-au amenajat in vile camere speciale pentru biliard. In fine, biliardul jucat pe calculator a sporit veniturile producatorilor de jocuri video, ca Psygnosis sau THQ.