Un analist de prestigiu facea recent in ZF cateva adnotari din punctul de vedere al BNR la, deja celebrul, top al libertatilor economice, in care Romaniei ii revine un rusinos loc 129. Evident locul, dar mai ales calificativul cel mai de jos acordat pentru politica monetara a Romaniei nu aveau cum sa nu deranjeze BNR, care ar fi vrut sa performeze, dar “lucrurile s-au complicat din cauza progresului nesemnificativ al reformelor structurale….”.
Eu, de fapt, nu mi-am propus sa polemizez. Punctul de vedere al BNR este pertinent si eu cred ca trebuie respectat.
Am sa exprim o opinie a unui practician din economia reala si fara pretentia de a nega celelalte puncte de vedere.
Locul codas al Romaniei este justificat de constrangerile de tot felul care s-au adunat in economie. Unele constrangeri au fost si sunt in continuare promovate prin acte administrative, generate de interesul unor cercuri de a-si creea privilegii. Din motive de spatiu, voi da un singur exemplu: infiintarea monopolului Registrului Roman al Actionarilor. Privatizarea in masa a fost insotita de masuri sofisticate de dezvoltare a unor structuri de urmarire a pietei de capital. Una din aceste masuri a vizat tinerea registrelor actionarilor societatilor comerciale privatizate in baza Legii 55/1995. Initial, prin Instructiunile nr.11/1996, CNVM a stabilit ca listele vor fi tinute de Registrul Roman al Actionarilor, pentru ca se facuse pana atunci totul ca sa nu existe alt registru. Mai mult, nu se specifica in instructiuni ca RRA este S.A. si nu o autoritate in materie, cum s-ar fi potrivit. Deci, singura pe lume, RRA a impus tarife si speze ca orice monopol. De-abia in 1998, prin instructiunile nr.2/1998, CNVM da indicatii cu privire la transferul registrelor actionarilor societatilor comerciale intre doua Registre Independente. Dar pana atunci RRA incasase cate 5000 de dolari de la fiecare din cele peste 6000 de societati nevoite sa predea discheta cu actionarii rezultati din privatizarea in masa. Sunt multe alte domenii in care introducerea unor privilegii se face si mai alambicat.
Constrangerile cele mai serioase se gasesc in domeniul furnizarii de materiale de baza, energie, combustibili, transportul pe calea ferata, adica elementele cele mai importante care intra in compozitia pretului de cost al unui producator de bunuri. Energia electrica, gazele, combustibilii sunt furnizate de stat si el fixeaza pretul. Produsele de baza metalurgice sunt oferite in Romania de monopoluri straine ce practica o politica de preturi ciudata: preturi mult mai ridicate pe piata interna decat pentru export. Si lista poate continua.
Constrangeri serioase le intampina intreprinzatorul particular in domeniul fiscalitatii. Numarul mare de biruri, multe aberante, plata anticipata a impozitelor, inainte de incasarea produselor vandute (mai ales la cele cu ciclu lung de fabricatie) ca si inegalitatile la care sunt supuse societatile comerciale, creeaza conditii pentru o concurenta neloiala.
Si mai este ceva. Nimeni nu ia in seama doleantele patronilor exprimate pe aceste teme si pe multe altele.
Si atunci, nu ne meritam, oare, locul 129?
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.