Pe la mijlocul filmului de fata exista o secventa in care spectatorii unei piese montate pe Broadway se ridica, vexati, de pe scaune din cauza kitsch-ului si a insolentei de pe scena, plecand din sala grabiti. Cativa se opresc insa, intrigati de intorsatura comica a unor scene pana atunci grotesti si ofensatoare, fac cale intoarsa de la usa si incep sa se amuze copios. Cam asa stau lucrurile si cu filmul “Producatorii”, remake al celebrei pelicule regizate de Mel Brooks in 1968. Ambitia regizoarei si coregrafei Susan Stroman (autoare si a variantei recent montate pe Broadway, “The Producers – The New Mel Brooks Musical”) de a aduce pe ecran o piesa reputata ca “Producatorii” si, pe deasupra, de-a concura ecranizarea anterioara a acesteia, apartinand unui prestidigitator al gagurilor ca Mel Brooks, se dovedeste insa mult prea mare pentru o debutanta in cinema. Cu toata experienta ei scenica, Stroman are proasta inspiratie de a adauga tuse groase gagurilor scrise in 1968 de Mel Brooks (nominalizat atunci la Oscar pentru scenariu). Ori, toti cei care cunosc parodiile lui intesate de gaguri grotesti, dar geniale, stiu bine ca este imposibil sa poti adauga ceva poantelor scrise de el fara sa cazi abia atunci in ridicol. Fara flerul innascut pentru spectacol al lui Brooks, Stroman (desi sfatuita direct de acesta in timpul filmarilor) vine cu ideile ei de “imbunatatire” a unor scene, riscand gustul filmului. Rezultatul este o insiruire de secvente aflate la limita insuportabilului din punct de vedere comic si vizual, la care se adauga ocalele de artificial si de vetust aduse implicit de transplantarea, azi, a unui music-hall interbelic pe pelicula. Cum spuneam la inceput, daca totusi faceti precum spectatorii din film si ramaneti in sala dupa suvoiul de replici si numere muzicale din prima parte, incarcate stilistic ca o sorcova pe care, pe deasupra, s-au lipit paiete, veti avea parte de un spectacol surprinzator de reusit. Partea cea mai tare a filmului este de departe incorectitudinea politica devastatoare, motorizata nu de regia anemica si presarata cu stangacii a lui Stroman, ci de ideile lui Mel Brooks si de maiestria lui de a ironiza la sange showbiz-ul. Trama e simpla: Max Bialystock, candva producatorul nr. 1 pe Broadway, da in ultima vreme numai chixuri. Pentru a se inviora financiar, el se asociaza cu un contabil nevrozat, Leo Bloom, punand la cale un plan aparent perfect. Vor alege cea mai idioata piesa, cel mai prost regizor, cea mai tembela distributie, spectacolul va cadea la public, iar ei vor baga surplusul de bani pentru finantare in buzunar. Numai ca, oroare, piesa are un succes nebun, iar contabilul timorat se indragosteste lulea de vedeta spectacolului. Alegerea lui Bialystock si Bloom, o combinatie mizerabila de kitsch si circ intitulata “Primavara lui Hitler”, nu pare spectacol nici pentru un tanc de doi ani, dar lumea o aplauda (ceea ce demonstreaza inca o data cat de bine stie Mel Brooks axioma “There”s no business like showbusiness”). Si e pacat sa pierdeti dezlantuirea lui Will Ferrell (in prima aparitie cu adevarat senzationala de pana acum) in rolul dramaturgului nazist si spectacolul oferit de Uma Thurman, dansand, cantand si etalandu-si picioarele superbe asa cum n-ati mai vazut-o nicaieri, in rolul unei starlete suedeze care flirteaza, vorbeste cu accent si isi domina partenerii de la inaltimea celor 1,83 m, fiind o aparitie “larger than life”, ca Anita Ekberg pe vremuri…
“Producatorii”/”The Producers”. Productie SUA, 2005. Regia: Susan Stroman. Cu: Nathan Lane, Matthew Broderick, Uma Thurman, Will Ferrell, Gary Beach, Roger Bart, Michael McKean. Premiera: 10 martie. Distribuit de InterComFilm Romania.