Rachel Joyce a fost actriță înainte să se apuce de scris piese pentru BBC, apoi romane. Cel de față este romanul ei de debut*), care a cunoscut un succes fulminant, nominalizat la Man Booker Prize și la Commonwealth Book Prize, cea mai bună carte a anului 2012, potrivit ziarului „Washington Post”, un bestseller internațional tradus deja în 34 de limbi. O carte care a stârnit entuziasmul criticilor, cei mai mulți găsind doar superlative: emoționantă, subtilă, seducătoare, plină de speranță, odiseea unui om simplu care se transformă într-un erou pentru noi toți.
Povestea este teribil de simplă. Harold Fry, proaspăt pensionar dintr-un orășel din sudul Angliei, primește o scrisoare de rămas bun de la o fostă colegă de serviciu, Queenie Hennessy, pe care n-o mai văzuse de douăzeci de ani și care îl anunță că e pe moarte după o operație de cancer într-un spital din nordul Angliei. Dintr-un impuls irezistibil îi răspunde tot printr-o scrisoare și pornește pe jos catre spitalul unde este internata Quennie, convins că aceasta va avea puterea să rămână în viață până la sosirea lui. Fără ghete de drumeție, hartă sau telefon, Harold Fry străbate opt sute de kilometri, un drum de optzeci și șapte de zile, cu credința că fosta colegă va continua să traiască atâta timp cât el continua să meargă. Traversează Anglia de la nord la sud, ca pelerin. Doarme în șopronuri sau pe câmp, se spală în râuri sau în toalete publice, mânâncă pe unde apucă sau ce îi oferă binevoitorii. Deschide ochii asupra peisajului superb pe care îl ignorase până atunci – „petrecuse atâta timp fără să vadă” – asupra norilor, pădurilor, plantelor pe care le învață. „Nu se gândea la ceva anume. Pur și simplu exista”. Singur. Mergea prin ploaie și prin vânt, și sub cerul decolorat de soare. Avea senzația că așteptase toată viața să meragă pe jos.” Întâlnește oameni dintre cei mai diverși, unii îl ajută, alții sunt indiferenți, unor le spune la ce drum a pornit, e admirat, se află despre intenția lui, se scrie în ziare, oportuniști i se alătură, însoțindu-l în pelerinaj, ca să obțină ei glorie sau alte avantaje, apoi îl părăsesc, plictisiți de înaintarea lui lentă, rămâne iar singur și în tot acest timp își rememorează viața, aflăm de realțiile reci, aproape inexistente cu soția sa Maureen, despre fiul care cu exact douăzeci de ani în urmă s-a spânzurat, despre cât de vinovat se simte pentru acel deznodământ, despre dispariția, tot atunci, a fostei colege acum pe moarte, care preluase asupra ei vina unei distrugeri făcute de Harold, din durere, în fabrica sa. Ajunge singur la spitalul din nordul Angliei, Queenie e încă în viață, dar moare aproape imediat. Iar Harold și Maureen, care a plecat în cele din urmă pe urmele lui, ajung să înțeleagă cum și-au irosit douăzeci de ani din viață necomunicând și speră ca în zilele ce le-au mai rămas de trăit să nu mai repete greșeala.
Un roman nu doar emoționant. Ci viu. Superb.
*) Rachel Joyce – Incredibilul pelerinaj al lui Harold Fry. Editura Litera. Traducere de Petru Iamandi