În Colecția Strada Ficțiunii, bestseller, a Editurii Allfa au apărut la sfârșitul anului trecut două volume interesante semnate de Valerio Massimo Manfredi*). Manfredi este un scriitor foarte cunoscut la noi. S-a născut la Modena în 1943, este de profesie arheolog, specialist în Antichitatea greco-romană. A predat la mai multe universități de prestigiu din Italia și din străinătate și a publicat numeroase articole și studii în jurnale academice și reviste de profil. Scrie și lucrări de ficțiune: a publicat douăzeci și două de romane, care au fost distinse cu premii literare importante și care s-au vândut în peste douăsprezece milioane de exemplare în întreaga lume. În prezent, este profesor de arheologie la Universitatea Bocconi din Milano. A predat și a ținut conferințe la cele mai prestigioase instituții științifice italiene și din întreaga lume. A condus, de asemenea, importante expediții arheologice și săpături în multe localități din zona mediteraneană. Colaborează ca specialist în istorie antică la revista Panorama și cotidianul ”Il Messaggero”. A publicat numeroase articole, studii și romane. În limba română au apărut trilogia „Alexandru cel Mare”, „Faraonul nisipurilor”, „Ultima legiune”, „Akropolis”, „Împărăția dragonilor”, „Tiranul”, „Talismanul Troiei”, „Armata pierdută”, „Oracolul” și „Idele lui Marte”. Trilogia „Alexandru cel Mare” a fost tradusă în treizeci și opt de limbi și publicată în șaizeci și două de țări. Drepturile de ecranizare au fost cumpărate de Universal Pictures. Romanul „Ultima legiune” a fost ecranizat în regia lui Doug Lefler, avându-i în distribuție pe Colin Firth și Ben Kingsley.
Cele două romane despre care scriem în acest număr al „Ziarului de duminică”, traduse din limba italiană de Radu Gâdei, îl au ca erou pe Odiseu – Ulise: Numele meu este Nimeni – Vol. 1 Jurământul; Vol. 2 Întoarcerea.
Celebrul scriitor de profesie arheolog revine și pe piața românească cu acest roman care este „o biografie imaginară a celui care a fost și va rămâne unul dintre cele mai puternice simboluri ale naturii umane“ – Odiseu. Pe insula Itaca, băiatul Odiseu ascultă poveștile regelui Laertes despre expediția argonauților, despre uriașul Hercule, despre lupte și aventuri în lumi misterioase, guvernate de zei. Peste ani,. Odiseu, războinicul care nu crede în puterea sabiei, ci în forța cuvântului, va participa la grozăvii de neînchipuit pentru muritori.
Odiseu este, spre deosebire de majoritatea regilor ahei, un bărbat care pune preț pe înțelepciune și vorbă, nu pe forța fizică. Are darul vorbirii, ca atare e singur, pentru că toți cei „care au un dar sunt singuri”. Ca să evite măcelărirea între ei a regilor și prinților ahei adunați în Sparta să se înfrunte pentru obținerea mâinii preafrumoasei Elena, Odiseu le propune un jurământ – să fie lăsată Elena să-l aleagă pe unul dintre ei, iar ceilalți să promită nu doar că vor accepta alegerea, dar și că vor sări oricând în ajutorul fericitului devenit soțul celei mai râvnite femei. Elena este însă răpită de Paris peste câțiva ani și jurământul începe să-și facă efectul. Toate încercările de a evita războiul sunt inutile. Regii ahei se îmbarcă în mii de corăbii și acostează pe țărmul Troiei pe care o asediază. Însă zeii se împart, unii de partea troienilor, alții de partea aheilor, încât învingătorul întârzie să se arate, iar războiul continuă, cu toate ororile sale, ani la rând. Zeii „nu vor să se termine războiul, ci își doresc ca acest joc mortal să continue. E distracția lor.”
„De multe ori, din învălmășeala bătăliei, din vacarmul asurzitor al bronzului și al membrelor sfărâmate, răzbătea cântul unui poet” – să fie rapsodul care va spune povestea peste veacuri?
„Războiul a continuat ani întregi. Toți ne-am schimbat. Nu cred că deveniserăm mai buni sau mai răi: eram doar altfel. Și pentru că toți trecuserăm prin schimbări asemănătoare, mai mult sau mai puțin, diferențele dintre rămăseseră aceleași ca la începutul războiului.”
Iar când războiul troian se încheie, după zece ani, mulțumită vicleniei lui Odiseu care închipuie calul troian de lemn plin de războinici ahei, iar cetatea înfloritoare este distrusă, Odiseu și oamenii lui își încep lungul drum spre casă, presărat de nenumărate primejdii. „Eroul trece cu dibăcie peste toate obstacolele, dar mânia zeului Poseidon îl face să plătească un preț cumplit: viața camarazilor lui. Rămas singur, fără nicio corabie, cu sufletul pârjolit de dorul de casă și apărat numai de prezența discretă a zeiței Atena, Odiseu reușește să ajungă în Itaca, însă încercările care îl așteaptă depășesc până și cel mai crunt coșmar.” „Știm multe despre aventurile lui Ulise. Și totuși, citim acest roman urmărind cu sete firul evenimentelor, ca și cum n-am ști nimic.” – scria L’Osservatore Romano . Blestemat de ciclopul mâncător de oameni Polyfem, căruia i-a scos ochiul, Odiseu rătăcește aproape zece ani pe mare ca Nimeni – numele spus odiosului ciclop. Îi descoperi acum istețimea, îndărătnicia, perseverența.
Aceasta este una dintre marile calități ale romanului: captivează, deși cunoști subiectul. A doua este refacerea uimitoare, în amănunt, a vieții aheilor acelor vremuri. A treia este stilul: orice împrejurare este descrisă cu artă, începând cu „pământul (care) a băut șuvoaie de sânge”.
Un amplu roman care poate fi citit cu folos.
*) Valerio Massimo Manfredi – Numele meu este Nimeni – Vol. 1 Jurământul; Vol. 2 Întoarcerea. Editura Allfa. Traducere din limba italiană de Radu Gâdei