Ingrijorati de atacurile dinspre Kremlin si de performantele tot mai slabe ale companiilor lor, cativa dintre cei mai importanti oameni de afaceri ai Rusiei sunt gata sa-si vanda afacerile.
Acum doua saptamani, in sala de conferinte a clubului de fotbal Chelsea, doi dintre cei mai puternici oligarhi ai Rusiei au incheiat o tranzactie importanta, semn ca istoria corporativa a acestei tari intra intr-o noua era.
Roman Abramovici i-a vandut lui Oleg Deripaska jumatate din pachetul de 50% din actiunile Rusal, cel mai mare producator de aluminiu din lume. Valoarea tranzactiei se ridica la aproximativ 2 miliarde de dolari. Doua zile mai tarziu, Abramovici finaliza o alta vanzare, cedand compania petroliera Sibneft grupului Iukos.
Cele doua operatiuni in care a fost implicat Abramovici subliniaza trendul care a inceput mai devreme in acest an. La zece ani dupa ce au fost obtinute de oligarhii cu puternice legaturi cu lumea politicului, companiile cheie ale economiei rusesti sunt iar de vanzare. Acesta este rezultatul consolidarii companiilor, schimbarilor politice si evolutiei diverselor personaje ale elitei mediului de afaceri.
Pentru prima data de la revolutia din 1917, cateva dintre “bijuteriile coroanei” ale Rusiei sunt iar pe piata, asteptand investitorii straini.
In ianuarie, Sual, un alt grup din industria aluminiului, a deschis acest drum prin vanzarea a 23% din actiuni companiei britanice Fleming Family. Mai mult, a fost de acord sa angajeze un director executiv strain. Luna urmatoare, BP anunta infiintarea, impreuna cu grupul rus TNK, a unui joint-venture in valoare de 16 miliarde de dolari. TNK a participat la aceasta afacere cu 50% din actiunile sale.
IukosSibneft, cea mai mare companie petroliera a Rusiei, negociaza in prezent cu Chevron Texaco si cu ExxonMobil, ambele fiind interesate de achizitionarea unui pachet semnificativ de actiuni ale liderului de pe piata ruseasca a petrolului.
“In urmatorii 3 pana la 5 ani, toti oligarhii fie vor renunta la activele pe care le detin si vor parasi Rusia, fie vor infiinta companii de tipul joint-venture utilizand o parte din aceste active, asa cum a fost cazul BP-TNK”, este de parere Stephen Jennings, seful Renaissance Capital, o banca de investitii cu sediul in Moscova. “Cele mai multe companii rusesti sunt de vanzare, iar pretul acestora este de aceasta data unul corect”, a adaugat Jennings.
Privatizari haotice
In primii 10 ani de la prabusirea Uniunii Sovietice, batalia a fost pentru obtinerea controlului asupra activelor valoroase ale Rusiei. Autoritatile guvernamentale, hotarate sa paraseasca drumul comunismului si sa treaca la capitalism, au vandut intr-un ritm nebunesc si la orice pret cele mai bogate companii investitorilor privati.
Guvernele au gasit usor cumparatori. Oligarhii – cei mai duri, mai pregatiti si mai norocosi oameni de afaceri din Rusia – si-au folosit relatiile si abilitatile pentru a obtine controlul asupra unei parti din resursele naturale ale tarii. In unele companii, directorii apartinand erei sovietice – asa-numitii “directori rosii” – au reusit sa transforme controlul de facto in proprietate reala, achizitionand pachete semnificative de actiuni. Cele mai notabile cazuri au fost cele ale Lukoil si Surgutneftegaz, potrivit Financial Times.
A existat o perioada in care era greu sa fii un investitor strain in Rusia. In timp ce investitorii autohtoni se luptau sa obtina proprietatea asupra activelor, tranzactiile strategice importante cu investitorii straini erau blocate, iar actionarii minoritari din vestul Europeri se trezeau dati la o parte de rusi.
BP, de exemplu, a fost atat un pionier, cat si o victima atunci cand a cumparat 10 procente din Sidanco in anul 1997. Prins intre oligarhii care se bateau pentru active, gigantul britanic a pierdut aproape intreaga sa investitie, in valoare de 484 milioane de dolari. Un alt caz a fost cel al companiei Arco. Aceasta a achizitionat 10% din Lukoil, dar nu a castigat cat se asteptase din aceasta investitie.
Investitorii straini nu s-au inghesuit
Desi pe piata bursiera ruseasca au intrat fonduri speculative straine pe toata perioada anilor ’90, companiile straine erau foarte reticente cand venea vorba sa realizeze investitii strategice prin achizitionarea de pachete semnificative de actiuni. Investitiile directe straine anuale depaseau rar 4 miliarde de dolari, mult sub nivelul investitiilor atrase de state est-europene precum Ungaria, Polonia sau Republica Ceha. Anul trecut, valoarea totala a fuziunilor si achizitiilor a fost de numai 9,3 miliarde de dolari, conform ultimelor date furnizate de Dealogic.
Prin comparatie, in primele 9 luni ale acestui an, Rusia a facut un salt pana pe locul 5 in topul fuziunilor si achizitiilor europene, cu tranzactii in valoare de 35 miliarde de dolari.
Jennings, care a fost pentru o scurta perioada, la inceputul anilor ’90, consilier al guvernului pe problema privatizarilor, a intrat apoi in lumea afacerilor, la Moscova. El crede ca cei care au ajuns in elita afacerilor din Rusia in ultimii 10 ani au avut o serie de caracteristici: “Acesti indivizi au avut avantajul de a putea fura active, de a fi putut castiga controlul asupra activelor, de a le consolida si de a face prima “curatenie generala” a acestora. Totusi, ei nu au abilitatile de a le gestiona conform standardelor internationale de eficienta”.
Este important insa ca oamenii de afaceri rusi au inceput sa gandeasca mai mult ca niste actionari, decat ca niste “gladiatori”. Ei isi dau acum seama ca daca aduc capitaluri ieftine si investitori strategici din vest, care dispun de abilitati manageriale superioare, vor deveni si mai bogati.
“Ca manageri, putem fi eficienti intr-un anumit loc si la un anumit moment in timp”, spune Mikhail Fridman, oligarhul care detine grupul Alfa, actionar cheie din spatele companiei TNK. “Credem ca din generatia noastra nu fac parte manageri cu adevarat profesionisti. Exista doar cateva nise la care noi, ca manageri, putem adauga ceva, pentru ca mai apoi sa lasam locul profesionistilor”.
Exista si alte motive, mai personale, care ii determina pe magnatii rusi sa atarne semnul “De vanzare” la usa companiilor lor. Lupta pentru privatizarea averii Rusiei din ultima decada a fost apriga si periculoasa. Cativa dintre cei care au iesit victoriosi sunt acum obositi dupa batalie, iar altii s-au plictisit mai rau de conducerea de zi cu zi a companiilor decat de incercarea de a castiga controlul asupra acestora. Toti sunt insa destul de tineri si de bogati pentru a putea alege sa faca altceva. Abramovici a facut valuri in fotbalul britanic cand a cumparat clubul Chelsea in iulie si a investit 110 milioane de dolari pentru achizitionarea de jucatori.
Abramovici, deschizator de drumuri
“Modelul “Abramovici” va deveni preponderent”, este de parere Jennings. “Nu este ca in Statele Unite, unde poti ajunge in “top” dupa mai mult de 55 de ani de munca. Aici (in Rusia) nu a fost vorba de un maraton, ci de o lupta pentru bani. Rusii nu sunt persoane care sa persevereze an de an”.
Si Mikhail Khodorkovski, cel mai bogat om de afaceri conform clasamentului anual realizat de Forbes si actionar important al grupului petrolier Iukos, este de aceeasi parere, asa cum reiese din declaratiile sale pentru saptamanalul Argumenty I Fakti: “Problema este ca, dupa 15 ani, un om oboseste foarte mult, deoarece o afacere reprezinta un risc asumat… In fiecare zi ia decizii, despre care se spune ca sunt la doi pasi de tragedie”.
Cu toate acestea, Pavel Teplukhin, seful de la Troika Dialog Asset Management, spune: “Afecerile fac parte din viata lor. Nu-si pot vinde viata, dar pot gasi parteneri. Ei sunt gata sa imparta afacerile cu altii, nu sa le vanda”.
Kremlinul da o mana de ajutor
Conflictul care a izbucnit in aceasta vara intre Kremlin si Iukos a fost un alt stimulent pentru oligarhi sa incaseze banii pe care i-au castigat. Doua personaje legate de companie, printre care si actionarul majoritar al acesteia, se afla in inchisoare, acuzatiile ajungand pana la crima. Un alt actionar important a parasit Rusia, temandu-se ca ar putea fi urmatorul “vinovat”.
Atacul este vazut aproape in unanimitate drept o incercare motivata politic de a diminua puterea lui Khodorkovski. Multi investitori rusi au devenit mai nervosi decat cu 6 luni in urma in privinta drepturilor lor de proprietate, temandu-se chiar si pentru siguranta lor personala.
Jennings crede ca aceasta campanie a statului impotriva grupului petrolier Iukos reprezinta o alta motivatie pentru oligarhi sa gaseasca investitori strategici straini. “Cat timp oligarhii detin active, exista riscul unei “batai in usa””, spune Jennings.
Sperante pentru viitor
Cateva dintre cele mai fructuoase experiente ale strainilor in Rusia s-au desfasurat in sectorul “greenfield” (investitii noi, construite de la zero) si in domeniile in care au fost infiintate afaceri sub forma de joint-venture, ca de exemplu in telecomunicatii si retail. General Motors din SUA a demarat o astfel de afacere cu Avtovaz pentru producerea de automobile, iar ExxonMobil a intrat intr-un parteneriat cu grupul aflat sub controlul statului rus, Rosneft, pentru a derula proiectul de explorare petroliera Sahalin 1. Grupul Francez Danone detine un pachet de actiuni ale companiei Wimm Bill Dann, producator de sucuri naturale si de produse lactate.
Prin comparatie, investitorii straini au decis sa stea departe de sectoare strategice precum explorarea zacamintelor aurifere, industria cherestelei sau cea energetica, unde lupta pentru dreptul de proprietate nu a ajuns inca la final, iar riscurile sunt inca ridicate.
Acum, un prim val de active strategice – rezervele de petrol, de exemplu – pare a intra in joc. Nu este inca destul de clar cat de departe va merge procesul de restructurare a proprietatii, adica daca vor avea loc preluari integrale ale companiilor de catre investitorii straini. Analistii sunt de parere ca deocamdata Kremlinul mai are rezerve, fiind nesigur daca investitorii sunt bineveniti in sectorul energiei. Este posibil ca autoritatile sa fi fost prinse pe picior gresit atunci cand a avut loc tranzacsia privind TNK-BP, oficialii neavand cum sa protesteze. Astfel, nu se stie cat de bine va vedea Kremlinul o noua tranzactie, ca cea in care va fi implicat noul grup, IukosSibneft.
Intre timp, exista semne ca investitorii devin din ce in ce mai interesati, bancile de investitii aducandu-si din nou o parte de personal in Rusia. Acesti angajati plecasera din Rusia cand a izbucnit criza financiara din 1998. anca.stoicescu@zf.ro