Cu 130 de ani in urma, la un an de la infiintarea Societatii Literare, devenita ulterior Academia Romana, se puneau bazele bibliotecii necesare indeplinirii mandatului de atunci al Societatii: elaborarea gramaticii si a dictionarului limbii romane. Astazi, Biblioteca Academiei Romane detine cel mai important fond de carte din tara noastra. Este ea insa comparabila cu bibliotecile occidentale? Raspunsul il vom afla in acest interviu, realizat cu prof. dr. Gabriel Strempel, directorul acestei institutii.
– Ce fond de carte detine Biblioteca Academiei Romane in momentul de fata?
– Fondul de carte se cifreaza (impreuna cu dubletele pe care le avem) la peste opt milioane de volume, iar fondul de unicate ajunge la aproximativ 1.600.000 de cote. Pe langa acestea, avem un fond de aproximativ 50.000 de titluri de periodice. Mai detinem si un mare fond de manuscrise, documente, corespondenta, arhive ale personalitatilor, un bogat fond de stampe si fotografii de importanta istorica, un fond numismatic de cateva sute de mii de piese, un fond cartografic (harti si atlase) si unul de piese muzicale – manuscrise, tiparituri si discuri – de o valoare exceptionala. Toate acestea fac din Biblioteca Academiei Romane cea mai reprezentativa biblioteca din Romania. Ea detine intregul fond de carti pretioase de la 1508 la 1830 tiparite pe teritoriul tarii noastre, ceea ce se numeste bibliografia romaneasca veche si, evident, zeci de mii de manuscrise. La Biblioteca Academiei se gasesc, de exemplu, cele mai vechi scrieri in limba romana: textele rotacizante, Psaltirea Scheiana, Psaltirea Voroneteana, Codicele Voronetean si altele din aceeasi grupa, continuand cu aproape toate manuscrisele de cronici privitoare la istoria tarilor romane si, apoi, din secolul al XIX-lea, cu majoritatea manuscriselor originale ale marilor nostrii clasici – Balcescu, Alexandri, Kogalniceanu, Creanga, toate manuscrisele eminesciene -, ca si cu ale unor mari scriitori din secolul XX – Rebreanu, Camil Petrescu, Cezar Petrescu s.a.m.d.
– Achizitiile continua si astazi, prin sectia specializata in imbogatirea fondului academic de carte. In ce ritm se fac acestea?
– In prezent, politica noastra de achizitii este foarte palida. Nu din vina noastra, ci din pricina faptului ca nu mai sunt ofertanti. Proprietarii de manuscrise se adreseaza mai curand comertului particular, larg raspandit astazi (candva, comercializarea obiectelor de patrimoniu era interzisa). Exista anticariate care cumpara manuscrise, au aparut firme specializate in vanzari/cumparari de asemenea obiecte, se organizeaza licitatii, la care insa noi nu ne prezentam.
– De ce? Este, totusi, o manifestare legala a pietei libere.
– Nu este in spiritul politicii noastre sa facem comert. Las la o parte faptul ca nici fondurile de care beneficiem nu ne prea permit asa ceva. Prin urmare, marea noastra problema este ca din ce in ce mai putini ofertanti bat la usa noastra. Poate ca nici nu prea mai sunt. Cei care detineau odata valori de acest gen au cam disparut, iar supravietuitorii lor (mai ales sotiile), daca le-au avut prin casa, le-au oferit de mult Bibliotecii Academiei. Sa va dau un exemplu: in Sectia de Manuscrise, pe care eu am condus-o ani de zile, exista un registru de achizitii in care sunt inregistrate toate intrarile, indiferent de forma sub care au fost facute – vanzari sau donatii. In anii buni, se observa pana la 400 de achizitii pe an, in timp ce astazi nu inregistram nici cinci. Dar nu trebuie sa ne punem cenusa in cap, noi, Biblioteca Academiei, pentru acest neajuns; nu noi suntem vinovatii si, daca stau sa ma gandesc bine, nimeni nu este vinovat. Oricum ar sta lucrurile, insa, este de retinut ca marea majoritate a literaturii istorice, a manuscriselor vechi, se gaseste la Biblioteca Academiei.
– Comparativ cu bibliotecile universitare sau academice din lume (nu toate statele au academii nationale), la ce nivel se gaseste astazi Biblioteca Academiei Romane?
– Eu cred ca Biblioteca Academiei se situeaza pe un plan destul de apropiat cu lumea occidentala. Avem instrumente de lucru bine intocmite, colectii, cataloage pentru imprimate de cea mai buna calitate si, ca unul care a vazut cateva bilbioteci occidentale de-a lungul vremii, as spune ca nu ne situam sub nivelul lor din punctul de vedere al organizarii colectiilor. Sigur ca bogatia de valori este alta la marile biblioteci din Occident, pentru ca si istoria lor a fost una neteda, nu ca a noastra – contorsionata, amenintata in permanenta – si au putut sa-si adune valorile si sa le transmita din generatie in generatie. Totusi, in ciuda adversitatilor, biblioteca nostra se gaseste intr-o situatie destul de buna. E drept ca am si avut norocul unor buni administratori si specialisti, oameni cu suflet mare, care au condus aceasta institutie de-a lungul vremii. Ma refer in primul rand la Ion Bianu, care a fost director 57 de ani si a fost mana dreapta a lui Dimitrie Sturdza pe cand acesta era secretar general al Academiei. Pe vremea extraordinarului lor tandem s-a adunat cea mai mare parte a valorilor Bibliotecii Academiei Romane. Lucrurile care s-au adaugat intre cele doua razboaie mondiale au fost mai putin numeroase. Apoi, a venit iarasi o perioada de masiva acumulare de valori, dupa 1948, facuta insa intr-o maniera dramatica: membrii familiilor celor arestati, ca sa supravietuiasca, au fost nevoiti sa vanda bunuri pe care in alte conditii nu le-ar fi instrainat.
– Din punctul de vedere al dotarilor, cum sta Biblioteca Academiei Romane? Pot consulta aici o carte care se afla, de pilda, in Biblioteca Universitatii din Philadelphia?
– Inainte de a raspunde acestor intrebari, ar trebui sa vedem cat timp au avut strainii la dispozitie pentru a ajunge la nivelul la care se afla astazi si, pe de alta parte, cand am demarat noi procesul de informatizare a bibliotecii. Numai asa vom putea explica decalajul dintre bibliotecile occidentale si biblioteca noastra. Noi am facut pasi enormi: avem un sistem de computere foarte bine pus la punct, majoritatea cartilor si serviciilor bibliotecii fiind trecute si pe suport electronic. Dar va mai dura: avem nevoie de cel putin 50 de oameni in plus in schema institutiei pentru trecerea tuturor cartilor si periodicelor pe un asemenea suport. Desi fondul mare de imprimate va fi absorbit treptat de sistemul informational modern, acest lucru nu se poate face de pe o zi pe alta. E nevoie de oameni si e nevoie de bani, fara de care nu se poate face nimic pe lumea asta.
– Vizavi de aceasta informatizare a cartii, multi isi manifesta ingrijorarea in ce priveste viitorul lui Gutenberg. Va disparea cartea in format clasic?
– Sa ne gandim la ce se intampla in Statele Unite, tara cu cea mai avansata tehnologie. Nici pana astazi, tiparul nu a fost inlocuit de cartea pe suport electronic. Mai mult, dupa o perioada de entuziasm urias, in care se preconiza sfarsitul erei Gutenberg, America s-a intors la tiparul clasic. Omul are nevoie de Gutenberg. Nu cred ca se va merge pana la a se desfiinta cartea – cel putin nu intr-un viitor previzibil.