FSU
Florin-Silviu Ursulescu
în dialog cu Doru Ionescu
Editura Casa de Pariuri literare
„I se spune FSU, logic, de la inițialele numelor – scrie Doru Ionescu. Dar nu e doar o prescurtare, cum s-ar crede, ci un brand, în muzica – generic zisă – tânără românească. S-a născut și a crescut odată cu aceasta, atunci când a fost inventată în Occident, și ne-a arătat-o și nouă, în minunăția ei. Beat, rock, pop, folk, jazz și așa mai departe – el le-a cules de pe cine știe unde și (ni) le-a dat mai departe. Nu numai melomanilor, ci și celor care cîntau și doreau să știe mai multe, mai noi… Că au fost pupitrele de disc-jockey de pe la cluburile și discotecile din București, în primul rând, ori microfoanele și magnetofoanele de la Radio România, nu în ultimul rând paginile atâtor ziare și reviste, culminând cu influenta rubrică din Săptămâna, de peste tot ne întâmpina cu deferență și profesionalism, cu vocea ori stiloul inconfundabile, cu acribie și pasiune – Florin Silviu Ursulescu. Adică FSU, o marcă neînregistrată la OSIM, dar respectată de foarte mulți. ”
Jan Twardowski
Czas bez pozegnan. Wybor wierszy
Vremea nedespărțirii. Poeme alese
Editura Ratio et Revelatio
Prefață de Aleksandra Iwanowska. Traducere din limba polonă de Constantin Geambașu și Bogdan Mihai Polipciuc. Este primul volum de versuri al lui Jan Twardowski (1915-2006), poet polonez, preot catolic, publicat în România (în ediție bilingvă). În 2105, Senatul Poloniei a hotărât să celebreze personalitatea lui Jan Twardowski, poet, preot, gânditor, umanist de seamă al culturii polone, care se numără printre cei mai de seamă poeți ai secolului XX. „Versurile sunt un fel de conversații, în care autorul dorește să transmită ceva din propriile trăiri. Scriu ca și când aș vorbi cu cineva apropiat.” spune Jan Twardowski.
Monika Peetz
Doamnele de marți în derută
Editura Baroque Books & Arts
Traducere din limba germană de Mihai Moroiu. Al treilea volum din seria mult gustată a doamnelor de marți. „Sătulă de gazele de eșapament și de lipsa locurilor de parcare, Kiki se hotărăște să se mute la țară. Într-o clădire veche, pe malul unui lac, unde să își deschidă o pensiune. Dar cu trei săptămâni înainte de inaugurare, totul era un dezastru. Iar grădina de zarzavaturi bio – doar un pustiu. Fără să stea pe gânduri, Caroline, Eva, Estelle și Judith pornesc în ajutorul lui Kiki și nimeni nu le poate despărți. Cu excepția lui. Un bărbat șarmant, cu agenda încărcată.”
Daniel Bănulescu
Te pup în fund, Conducător Iubit!
Editura Integral
Prima ediție a cărții a apărut la Editura Nemira, în 1994, a doua, definitivă, în 2013, la Charmides. Suntem în primăvara anului 1987, în plin regim ceaușist. Eroii sunt un grup de trei hoți, dar și dictatorul însuși care obișnuiește să se deghizeze, să-și viziteze pe neșteptate supușii, însoțit peste tot de un Duh fioros. „Atunci când un număr de persoane greșesc, ordonă ca vinovaților să li se schimbe, în scop educativ, anumite părți ale corpurilor între ele.” „Singurle categorii sociale care îndrăznesc să-l înfrunte sunt scriitorii și hoții.” spune Daniel Bănulescu. O atmosferă grotescă, în care chiar și revolta ia forme grotești, atentatul plănuit împotriva dictatorului eșuează din motive de substituire…
Teodor Vârnav
Istoria vieții mele
(Autobiografie din 1845)
Editura Polirom
Prefață de Artur Gorovei. Postfață de Laurentiu Faifer. Considerată prima autobiografie din literatura română, cartea lui Teodor Vârnav, boier din Moldova, a fost scrisă în 1845 și este una dintre puținele mărturii din Țările Române despre prima jumătate a secolului al-XIX-lea. Cu o familie scăpătată, Teodor Vârnav are parte de puțină educație (frecventează totuși școala unui dascăl grec, pe nume Panaioti, la București, în 1813-1814), iar povestea vieții lui este una a strădaniilor neîncetate de a-și face o situație și a regretelor că nu a avut parte de mai multă învățătură. E în acelasi timp o istorie foarte spumoasă, scrisă în limba timpului, din care nu lipsesc aventurile picarești și oamenii din cele mai diverse medii.
Tudor Crețu
Fragmente continue
Poeme live
Printpress, Casa de Pariuri literare
„În generația sa, cred că Tudor Crețu este poetul cu cea mai puternică și fascinantă imagistică, în același timp de o forță copleșitoare și de o enigmatică suplețe a construcției stilistice.” (Alexandru Ruja). „Lui Tudor Crețu nu îi e teamă de nimic. Nici că nu ar scrie ca majoritatea congenerilor săi. Nici de cuvinte (oricât de diferite ar fi ele și familiile lor). Nici de o posibilă receptare deviată (fie ea chiar fulminantă). Nici de aerul desuet al fontului mașinii de scris, dar nici de cele mai năzbâtioase experimente.” (Eugenia Țarălungă) Cum a precizat un alt comentator, poetul alternează simetric experiența cu experimentul.