Într-o Spanie profund catolică l-a înfruntat pe Papă și Vaticanul, atunci când și-a anunțat intenția de a legaliza căsătoriile între homosexuali.
Prima măsură pe care a luat-o în 2004, când a ajuns premier al Spaniei, a fost să-și retragă trupele din Irak, cum promisese în campania electorală. Președintele american George W. Bush nu l-a iertat și nu a mai vorbit de atunci cu el. Când Bush a câștigat un al doilea mandat prezidențial, în toamna lui 2004, Zapatero l-a sunat să-l felicite. Dar americanul nu i-a răspuns la telefon.
Cu britanicii a avut relații extrem de reci, chiar tensionate, mai ales în chestiunea Gibraltarului. Dar lui Jose Luis Rodriguez Zapatero nu i-a păsat. Și-a apărat curajos regele, pe Juan Carlos, atunci când acesta a fost insultat de unul dintre liderii Americii Latine.
Frumos, curajos și muncitor, avea toate atuurile de partea sa. Dacă nu ar fi fost învins de criză, singurul premier spaniol din istorie fan al echipei FC Barcelona ar fi rămas un idol. Nu a fost să fie. Alegerile legislative anticipate din Spania, de duminică, îl vor înlătura de la putere. Guvernul Zapatero va fi al șaselea din cadrul UE îndepărtat din cauza crizei.
A ajuns la putere într-un fel “nemeritat” – după atacurile teroriste de la 11 martie 2004 din Madrid. Și va părăsi puterea la fel de “nemeritat”. “Cu zâmbetul pe buze”.
Cât poți zâmbi când șomajul este la 20%? Când ratingul datoriei suverane este penalizat, iar costul finanțării mărește povara de pe umerii oamenilor?
Și ce a făcut acest șef al Partidului Socialist Muncitoresc (PSOE) pentru Spania?
Cu un an în urmă, UE a pus piciorul în prag. Spania trebuie să ia măsuri dure de ajustare, dacă nu vrea să ajungă în faliment. După ce a aruncat zeci de miliarde de euro în economie pentru a stăvili criza, Zapatero a trebuit să admită, în urmă cu an, că trebuie să înghețe pensiile și să reducă salariile. Deja nu se mai putea. Cheltuielile guvernamentale ajunseseră în 2010 la 45% din PIB-ul de 1.000 mld. euro al țării, în vreme ce veniturile nu reprezentau decât 36% echivalent PIB. Și este vorba despre aceeași țara care, în urmă cu trei ani, avea un excedent bugetar de 20 mld. euro.
A fost începutul sfârșitului. În urmă cu câteva luni, Zapatero a trebui să accepte și alegerile anticipate care vor fi câștigate de Partidul Popular (dreapta), după cum arată sondajele. Dar, datorită măsurilor luate de Zapatero, Spania nu este (încă) în situația Greciei. Datoria țării este, teoretic, sustenabilă – ceva mai mult de 60% din PIB. Dar în termeni nominali aceasta înseamnă aproape dublul întregii datorii a Greciei. Adică de nesusținut de niciun plan de salvare. De aceea toate eforturile UE sunt de a izola Spania și Italia de criza datoriilor suverane. Situația nu este încă disperată pentru Spania. Nu încă.