Olga Gheorghe
Rețea
Contribuții la managementul securității naționale
Editura Meronia
Potrivit autoarei, cartea se adresează decidenților, cunoscuți – în funcție de meridian – și ca beneficiari, clienți sau stăpâni politici ai sistemelor naționale de securitate, care trebuie să conștientizeze cascada de subsisteme la nivel global cu care trebuie să interacționeze pentru a-și realiza misiunea. Căci trăim într-o lume în care riscurile globale au nevoie, pentru a fi evitate sau minimizate, de însumarea tuturor capacităților naționale de a rezista. Și, dacă până acum s-a vorbit adesea despre relevanța pentru securitate a sistemelor economic, ecologic, de infrastructură și social, capacitatea de guvernare – prin viziunea strategică, anticiparea și evaluarea coordonată a riscurilor – a fost inclusă rareori ca o componentă obligatorie. Totodată, lucrarea se adresează comunităților de informații, încurajându-le ca, în special – dar nu numai – în latura lor analitică, să acorde atenția cuvenită procesului de gestionare a informațiilor disponibile, ca și filosofiei sistemului, capacității sale de a nu se „încurca” în propriile atribuții, de a lucra perseverent și fără ezitări pentru anticiparea mutațiilor relevante pentru securitate.
„Din multe motive acest volum este cel mai mic numitor comun al cunoștințelor necesare atât decidentului, cât și sistemului național de securitate pentru a face ca securitatea comunității, a cetățenilor să fie percepută corect. Cu amendamentul că nu vom putea anticipa toate surprizele, dar vom putea pregăti inteligent reacțiile esențiale pentru a minimiza impactul negativ al eventualelor surprize.”
„De-a lungul procesului de reflecție înghețat în câteva fotograme (capitole) am avut șansa de a dialoga cu un mare număr de profesioniști în probleme de securitate, relații internaționale și management cu bogată experiență, al căror exemplu, dublat de generozitatea de a mă încuraja să perseverez, a fost neprețuit. Am simțit necontenit sprijinul moral și exigența mamei și fiicei mele, pentru care renunțarea la o bătălie, fie ea și intelectuală, nu e niciodată o soluție. Un imbold a fost și faptul că la Universitatea București – Facultatea de Sociologie și Asistență Socială – s-au dezvoltat preocupări avansate de management, alături de studii de securitate. Toate acestea s-au constituit într-o ancoră puternică pentru o cercetare care, la momentul inițierii, nu avea precursori naționali la care să se raporteze.”
Mohamed ElBaradei
Epoca dezamăgirii
Diplomație nucleară în vremuri de cumpănă
Editura RAO
Pentru prima dată, laureatul Premiului Nobel și „omul din mijlocul“ celor mai explozive confruntări de pe planetă vorbește deschis despre relațiile cu America, negocierile cu Iranul, reformă și democrație în Orientul Mijlociu și perspectivele unui viitor lipsit de arme nucleare.
În ultimele două decenii, Mohamed ElBaradei a jucat un rol-cheie în cele mai sensibile zone actuale de conflict. Bucurându-se de o aură inegalabilă de credibilitate atât în lumea arabă, cât și în cea occidentală, ElBaradei se distinge în peisajul activismului mondial printr-o poziție independentă și o reputație fără pată. În calitate de director al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, aflată sub egida ONU, a criticat ofensiva administrației Bush în Irak, aspirațiile nucleare ale Coreei de Nord și tensiunile dintre Occident și Iran. Pentru eforturile depuse în vederea stopării proliferării nucleare, ElBaradei și agenția sa au fost recompensați în 2005 cu Premiul Nobel pentru Pace.
Acum, prin intermediul unei relatări dinamice și bine cumpănite, ElBaradei ne introduce în culisele disputelor internaționale. Rând pe rând inspector, consilier și mediator, ElBaradei trece din Bagdad, unde oficialii irakieni prezic sumbru începutul războiului, la schimburile de vederi din spatele scenei cu Condoleezza Rice, străzile din Phenian și rețelele de trafic nuclear din Pakistan. Disecă posibilitatea unei reconcilieri cu Iranul în timp ce respinge orice ideologie intransigentă, denunțând abordările de tip „noi contra lor“ și insistând asupra importanței diplomației. Mai presus de toate, autorul demonstrează că securitatea națiunilor este strâns legată de securitatea individuală, depinzând nu numai de chestiunea dezarmării, ci și de respectarea universală a unor concepte precum demnitate umană, valori democratice și libertatea de a nu fi supus privațiunilor.