One of a (Sus)kind

Sa te atingi de o carte ca Parfumul pentru a o aduce pe ecran a parut, multa vreme, nu doar o crima de lezmajestate literara, ci o imposibilitate cinematografica – in special dupa moartea lui Kubrick, singurul regizor dezirabil, in viziunea lui Suskind. Lui Bernd Eichinger (producator si co-scenarist al filmului) i-au trebuit aproape 15 ani sa-l convinga pe acesta sa-l lase sa ecranizeze Parfumul. In cele din urma, in 2001, el a cedat drepturile asupra cartii, contra unei sume de aproximativ 10 milioane de euro si a posibilitatii de a supraveghea indeaproape structurarea ecranizarii (toata aventura insistentelor lui Eichinger e zugravita, cu umor, in filmul satiric Rossini – 1997 -, in care Suskind, ca scenarist, caricaturizeaza multe figuri din showbiz-ul munchenez; el insusi apare in postura unui autor ciudat, Jakob Windisch, sacait pana la exasperare de un producator care ii cere sa ecranizeze legenda lui Lorelei). Cum Kubrick murise in 1999, dupa vehicularea altor nume sonore – Ridley Scott, Tim Burton, Martin Scorsese, Milos Forman – a fost ales ca regizor Tom Tykwer, care debutase memorabil cu Run, Lola, Run. Constient, si el, de temeritatea aventurii in care intra, acesta a ales singura solutie functionala: o viziune proprie, pastrand spiritul, si nu litera celebrului roman. “Simtul olfactiv nu este perceptibil pe ecran, asa cum nu este perceptibil nici in carte. Talentul lui Suskind a constat tocmai in performanta de a-si conduce cititorul, cu ajutorul cuvintelor, in universul eroului, revelat numai cu ajutorul mirosurilor. Am incercat sa facem acelasi lucru, dar cu un limbaj si resurse diferite, un limbaj compus din sunete, muzica, dialoguri si, bineinteles, imagini…”, spunea Bernd Eichinger. Iar Tykwer, fara sa egaleze ingeniozitatea descriptiva a lui Suskind, a reusit, nu o data, sa gaseasca echivalente vizuale sugestive, construind momente emotionante si delicate (aparitia primei fete tinere in preajma lui Grenouille, scenele in care apare Laura) ori secvente rascolitoare, turbulente, precum imaginile aproape insuportabile ale halei de peste unde se naste eroul sau. Dupa cum, spre final, dezlantuirea frenetica a trupurilor, in piata, frizeaza kitsch-ul, cautand cu orice pret efectul pictural. Daca povestirea in sine a extraordinarului destin al lui Grenouille constituie insa segmentul cel mai inegal al filmului (desi ritmul nu scade in cele doua ore si jumatate) sau nota de varf, cea mai perisabila – ca sa ramanem in domeniul parfumeriei -, nota de mijloc, “inima” parfumului, este distributia. Fara performanta impecabila a lui Ben Whishaw, actor britanic in varsta de 27 de ani, cunoscut mai ales pentru rolurile din teatru, fara prestanta zguduitoare a lui Alan Rickman si charisma indiscutabila a lui Dustin Hoffman ori frumusetea ravasitoare a lui Rachel Hurd-Wood, e evident ca filmul nu ar fi fost atat de convingator. Dintre toate eforturile inspirate ale lui Tykwer, cel mai mult va rezista insa, asemenea esentei oricarui parfum, munca formidabila de-a reconstitui atmosfera epocii, Parisul fetid, mocirla, precaritatea constructiilor, grosolania egoista a oamenilor, traiul la marginea animalitatii ori, prin contrast, frumusetea si suavitatea lumii descoperite cu patima de Grenouille, facandu-ne sa-i iertam, de cele mai multe ori, eludarea (necesara, de altfel) a multiplelor nuante din roman, la care simtim, de altfel, nevoia irepresibila de a ne intoarce, dupa genericul final. Un film bun, dupa o carte exceptionala.
Parfumul: Povestea unei crime / Perfume: The Story of a Murderer. Productie Germania-Franta-Spania, 2006. Regia: Tom Tykwer. Cu: Ben Whishaw, Alan Rickman, Dustin Hoffman, Rachel Hurd-Wood, Karoline Herfurth. Premiera: 30 martie. Distribuit de: Prooptiki Romania.