Cum se pot transforma 45 de dolari în 200 de milioane
Potrivit ziarului Los Angeles Times, circa 65 de plăci fotografice imprimate pe sticlă, plăci care au fost cumpărate în anul 2000 de către un amator de artă, Rick Norsigian, în cadrul unui garage sale, ar fi niște piese originale aparținând celebrisimului fotograf american Ansel Adams (1902-1984). Achiziționate cu 45 de USD (circa 35 de euro), ele sunt estimate astăzi la 200 de milioane USD (circa 154.000.000 euro). Potrivit experților, fotografiile, printre care se află niște imagini panoramice ale parcului Yosemite și ale orașului San Francisco, ar fi niște opere de tinerețe ale artistului și ar fi fost create între 1919 și 1930. Cum unele plăci poartă urme de arsuri, ele ar fi supraviețuit incendiului care a distrus atelierul lui Adams în 1937. Ca să spulbere scepticismul urmașilor artistului, un grafolog a stabilit că scrisul de pe plicurile în care se găseau fotografiile îi aparține într-adevăr lui Adams. Tot în sensul sprijinirii autenticității, susține Agenția France Presse, un meteorolog a afirmat, comparând o fotografie a lui Adams și o placă din acest lot reprezentând același peisaj, că ambele imagini au fost capturate în aceeași zi. În situația în care Nick Norsigian se va hotărî să vândă originalele, el ar putea deveni milionar. În luna iunie a anului trecut, la Sotheby’s, o fotografie a lui Adams, intitulată “Clearing Winter Storm, Yosemite National Park” și datată 1938 (foto 1), a atins un record de preț al autorului, adică 772.500 USD (555.400 de euro).
ONU cenzurează o expoziție din Austria
Câteva piese dintr-o expoziție a unor artiști canadieni,
Sandra Bromley și Wallis Kendal, organizată la Centrul
internațional ONU din Viena, au fost scoase din incinta
expozițională de către organizatori, ca urmare a unei plângeri a
delegației chineze. Obiectul disputei a fost reprezentat de niște
fotografii reprezentând două călugărițe tibetane, care au aveau ca
legendă următoarele texte: “Întemnițată și bătută în închisoare” și
“După gratii din cauza convingerilor politice”. Niște comentarii
care aveau să stârnească roiuri de muște de pe căciulile
delegaților amintiți, care n-au găsit nimic mai potrivit decât să
protesteze. Organizatorii (potrivit Globe and Mail) au hotărât să
scoată din ansamblu panourile pe care se aflau fotografiile și i-au
anunțat pe artiști doar printr-un mail, fără să le fi cerut în
prealabil încuviințarea. Intitulată “The Art of Peace-Making”,
expoziția avea trei secțiuni: o sculptură uriașă făcută dintr-un
morman de 7.000 de arme de foc dezactivate (foto 2) care fuseseră
folosite în anumite conflicte mondiale, o mare frescă pe care se
aflau 114 fotografii ale victimelor sau supraviețuitorilor unor
violențe militare și o tablă neagră, dispusă pe întreaga lungime a
unui perete, pe care vizitatorii puteau lăsa un mesaj. Bromley și
Kendal, furioși pe felul în care au fost tratați, au denunțat
“cenzura” și au cerut reamplasarea panourilor, afirmând că, altfel,
expoziția își pierde sensul. Artiștii au fost cu atât mai șocați cu
cât instalația lor mai fusese prezentată în anul 2000 la Hanovra și
apoi, în 2001, la sediul ONU din New York, fără să suscite nicio
reacție negativă. În scrisoarea pe care au adresat-o directorului
general al Misiunii ONU la Viena, Antonio Costa, cei doi artiști au
precizat că “e ironic să constați că o instituție hărăzită apărării
drepturilor omului e în stare să sacrifice atât de rapid libertatea
creatoare a artistului”.
Un muzeu în pragul ruinei
Puțini sunt cei care știu că în măruntul cătun
Medzilaborce, rătăcit undeva prin marginea nord-estică a Slovaciei,
se află singurul muzeu din Europa consacrat celui mai important
reprezentant al pop-art-ului, Andy Warhol (foto 3). Bizareria
fenomenului se explică prin faptul că părinții artistului sunt
originari din localitatea respectivă. Aceștia au hotărât, în 1991,
la puțină vreme după dărâmarea comunismului și regimului sovietic,
să dedice un muzeu omagial fiului lor. Au fost sprijiniți de
Fundația Andy Warhol din New York și au izbutit să adune una dintre
cele mai importante colecții din operele artistului, cele mai multe
provenind din împrumuturi ale unor colecționari particulari.
Euforia care a înconjurat deschiderea muzeului, eveniment la care
au participat numeroși reprezenți ai artei slovace, cehe și
europene, a fost însă de scurtă durată. Deși nu duce lipsă
proiecte, muzeul nu a reușit să atragă fonduri suficiente, mai ales
după 2002, când a fost plasat sub tutelă regională, așa încât
starea clădirii s-a deteriorat în mod sensibil. Reducerile de buget
și de posturi au fost urmate de hotărârea colecționarilor de a-și
retrage operele, de teamă că s-ar putea altera iremediabil. Exodul
exponatelor a transformat strălucitoarea instituție de altădată,
într-un moft de provincie, amenințat de ruină.