Editura Paralela 45 ne surprinde cu două colecții absolut admirabile, pe care le vom prezenta în acest număr și în următorul la această rubrică, constituindu-se cu adevărat, amândouă, în evenimente editoriale.
În această săptămână prezentăm OPERA POETICĂ, o colecție coordonată și îngrijită de Călin Vlasie și care apare copleșitor: cinci cărți, cinci poeți remarcabili. Este numai începutul. Aflăm că seria va continua în toamnă și în anul următor cu noi titluri și autori care se califică pentru acest statut.
În cazul celor mai mulți dintre poeții publicați este vorba de opera poetică întreagă: la Ioan Es Pop – toate volume, inclusiv „Unelte de dormit” din 2011; la Liviu Ioan Stoiciu (primul volum din cele cinci antamate) include cărțile publicate în intervalul 1978-1989; la Emil Hurezeanu – toată opera poetică, plus câteva texte teoretice; la Aurel Pantea – toată opera; la Adrian Alui Gheorghe – de asemenea toată opera poetică.
Fiecare volum este însoțit de un aparat de referințe critice consistente, fiecare reproduce copertele (și datele de editare) ale edițiilor princeps.
O lectură compactă și cuprinzătoare a unui poet sau altul.
Ioan Es.Pop, Opera poetică – prefață de Daniel Cristea-Enache. Antologie de autor, notă biobibliografică și Referințe critice.
„Sunt poeți sau simpli versificatori pentru care constrângerile prozodice ale textului, artificiul tehnic și rima insolită reprezintă totul. Șerban Foarță este exemplul cel mai bun. Pentru Ioan Es. Pop, ca și pentru celălalt exponent al generației ’90, Cristian Popescu, acestea nu aduc decât o limitare, fără justificare, a poeziei, datoare să-și creeze și să impună propriile reguli. Indiferent la convenționalismul clasicist și la tiparele consacrate de o lungă tradiție, autorul «nouăzecist» desființează barierele dintre genurile literare, făcând ca discursul liric și cel epic să se amestece până la indistincție. Poemul prozastic sau proza poematică vor aspira și praful prozaismului, obținând din registrele comunicării obișnuite și din piesele uzate ale limbajului «de zi» o lirică aparent brută; de fapt, mai subtilă, ascunzându-și sau chiar anulându-și retorica.” – Daniel Cristea-Enache
Liviu Ioan Stoiciu, Opera poetică (vol.1), prefață de Răzvan Voncu. Antologie de autor, notă biobibliografică și Referințe critice.
„Personalitate atipică în tipologia poeziei românești, Liviu Ioan Stoiciu a edificat o operă substanțială, care a crescut, în cercuri concentrice, în jurul „matricei” configurate de volumele de tinerețe, cuprinse între copertele prezentei ediții, și a impus un stil care, deși deloc facil, e lesne recognoscibil.
E reconfortant că, într-o lume a simulacrelor și a perdelelor de fum, avem asemenea scriitori, pe care, vorba lui Marin Preda, îi poți crede pe cuvânt.” – Răzvan Voncu.
Aurel Pantea, Opera poetică, ediție îngrijită și prefață de Al Cistelecan. Antologie de autor, notă biobibliografică și Referințe critice.
„De puține ori în poezia noastră s-a avântat cineva atât de departe în peisajul informelor interioare, năzuind să atingă limfa originară a ființei și visceralizându-și psihismele atât de convulsiv și de grotesc. Aurel Pantea pornește, de regulă, tehnic vorbind, de la o stare definită precipitat și tranșant, deschizând poemele cu un vers peremptoriu, cu dicție de blazon. Dar poemul său se ambalează abia când atinge infrastructura acestei stări «limpezi» printr-un plonjon în abisul senzațiilor.” – Al Cistelecan.
Adrian AluiGheorghe, Opera poetică, prefață de Răzvan Voncu. Antologie de autor, notă biobibliografică și Referințe critice.
„Venit din Nordul lui Creangă, poetul nu intră în schema clasică de existență și creație a bardului român dintotdeauna: genial până la 18 ani, dispărut din viață (sau în viață) la 30. Dimpotrivă, el urcă lin, dar fără oprire, o autentică Golgotă a cuvintelor și își vede împlinirea nu în «genialitatea» întâmplătoare a unui vers reușit, ci în promontoriul unei opere armonioase.” – Răzvan Voncu.
Emil Hurezeanu, Opera poetică, ediție îngrijită și prefață de Ion Bogdan Lefter. Antologie de autor, notă biobibliografică și Referințe critice.
„Unul dintre cei mai importanți jurnaliști și intelectuali români ai ultimelor decenii, emigrat în tinerețe în Occident și devenit faimos ca «voce» a postului de radio Europa Liberă, revenit după 2002 în țară, unde și-a continuat cariera ca ziarist multilateral, în special ca analist politic și realizator de emisiuni de televiziune, astăzi ambasador al României în Germania, Emil Hurezeanu are – însă – la activ și începuturi scriitoricești, ca poet de vârf al grupării din jurul revistei studențești clujene Echinox și al primei generații postmoderne a literaturii autohtone. Chiar dacă exilul și jurnalismul politic l-au deturnat pe poet, acesta din urmă rămâne un nume foarte respectat de cunoscători. Merită – categoric! – «recuperat» exegetic și editorial, astfel încât să-și reocupe locul în ierarhiile noastre literare. Ceea ce culegerea de față propune!” – Ion Bogdan Lefter.