Mai toti artistii romani, pictori, sculptori sau graficieni, au parte de o raspandire, poate chiar risipire a operei pe piata. O risipire care naste concurenta intre comercianti, dar aduce si invidii, creeaza o bursa a falsurilor, permite anumite devalorizari sau, dimpotriva, cresteri de cota fabricate.
Numai din listele de pe internet ale caselor de licitatii aflam ca Niculina Dona Delavrancea apare simultan la trei case. La fel si Tia Peltz. Iar lista este mai lunga: Constantin Artachino, Strambulescu, Ion Marinescu Valsan, Salvador Dali (!), Aurel Cojan, Ecaterina Cristescu Delighioz, R. Iosif, Paul Molda, Negreni sunt pe mai multe simeze in aceeasi luna. Plus alte lucrari in mai multe galerii sau magazine de antichitati. Asa ca, pentru un cumparator, este de multe ori delicat, poate chiar periculos, sa aleaga: care lucrare a artistului preferat sa o cumpere si la care licitatie sa participe de fapt?
Cazul lui Gh. N. Vanatoru este, in acest moment, cel mai reprezentativ. Tocmai i s-au licitat doua peisaje in aceeasi zi: Peisaj citadin de iarna (vezi foto) pentru care s-a pornit cu 24.000 lei, si Marina, care s-a adjudecat pentru 3.600 lei. In ambele cazuri este vorba despre picturi in ulei, pe carton, de dimensiuni apropiate (50×58, 34×50). De unde o asa mare diferenta de pret? Ce spune asta despre cota acestui artist?
Intrebarea devine si mai intemeiata daca adaugam pe lista vanzarilor recente si Cana cu pensule si flori (50 x62 cm), o tema foarte bine apreciata in opera lui Vanatoru, pentru care s-au platit 14.300 lei (pret de pornire: 11.500 lei).
Ei bine, depinde de cine vrea raspunsuri pentru aceste intrebari… Daca un colectionar intra in licitatie fara prea multe calcule, ci doar cu dorinta de a cumpara o lucrare “pentru ca ii place foarte mult”, atunci se va supune cursului licitatiei, va accepta contraofertele si va supralicita. Totul se opreste atunci cand nu mai exista supraoferta, fara a tine cont de cote, statistica de vanzari sau orice alte contabilitati. Iti place, iei tabloul si pleci fericit acasa.
Pentru cine face si o investitie atunci cand cumpara o lucrare de arta, calculele, comparatiile, studiul pietei devin importante. Informatiile le culege cum poate, dar prima sursa este internetul.
Sa revenim insa la “dosarul Vanatoru”, pentru ca in septembrie se va licita un alt ulei, Peisaj din Sinaia, care porneste de la aproape 6.000 de euro (20.000 lei).
Merita stiut ca Vanatoru a mai fost cumparat de sapte ori (cinci picturi si doua desene) in acest an. Fara istorie insa. In plus, nicaieri nu exista si lista lucrarilor respinse ale artistului. O alta informatie utila este cea din arhiva Casei Alis (singura care ofera un catalog al vanzarilor). In 2007, din 9 piese, cea mai scumpa lucrare a lui Vanatoru s-a cumparat cu 8.000 de euro plus taxe, Compozitie florala, in luna octombrie. Nu stim nimic despre cate piese au fost refuzate. Dupa o alta statistica, anul trecut au fost licitate 19 lucrari ale lui N. G. Gheorghe Vanatoru, dintre care s-au cumparat 15, cu suma totala de 58.498 euro. Cine ia in calcul o investitie are nevoie si de astfel de cifre alaturi de frumoasa emotie pe care i-o provoaca un tablou care ii place.
LICITATII · Ziarul de Duminică
Opere raspandite
Mai toti artistii romani, pictori, sculptori sau graficieni, au parte de o raspandire, poate chiar risipire a operei pe piata. O risipire care naste concurenta intre comercianti, dar aduce si invidii, creeaza o bursa a falsurilor, permite anumite devalorizari sau, dimpotriva, cresteri de cota fabricate