Unul dintre principalele motive pentru care cei care vin în contact cu bursa nu reușesc să facă bani din investiții în acțiuni este că au memorie de scurtă durată luând în considerare ca reper doar evoluția pieței din ultima perioadă. Cumpără având ca exemplu o perioadă de creștere furtunoasă a pieței care este pe cale să se încheie și cad în depresie abandonând investițiile după un crah bursier de amploare care le-a dezamăgit așteptările.

Acest lucru s-a putut observa și la bursa de la București, unde după o cădere a pieței cu 82% în decurs de un an și jumătate nu mai puțin de 14.600 de investitori au decis că investițiile la bursă nu sunt de ei și și-au închis conturile de tranzacționare.

Dacă pe minimele bursei existau circa 101.000 de conturi de tranzacționare deschise la casele de brokeraj, până la sfârșitul anului trecut au mai rămas doar 86.000 de conturi în total la BVB, perioadă în care bursa nu a recuperat decât o mică parte din pierderile anteriore.

SIF-urile se tranzacționează în prezent la numai un sfert din valorile pe care le aveau în vara anului 2007, iar marea majoritate a acțiunilor valorează jumătate din cât făceau pe maximele Bursei.

De ce au decis acești investitori să iasă de pe piață după ce acțiunile s-au ieftinit în unele cazuri și de 10 ori și cu puțin timp înainte ca Guvernul să anunțe cu surle și trâmbițe ieșirea din recesiune a României?

Un posibil răspuns ar fi sindromul posttrau­matic al căderii bursei. Investitorii sunt atât de traumatizați de sentimentele pe care le-au trăit în criză în urma scăderii abrupte a acțiunilor pe bursă, încât tind să capete o frică exagerată, anxietate față de investiții la bursă și să le evite în momentele favorabile.

Diagnosticul se regăsește și în dicționarul medical și este caracterizat ca o boală în toată regula. În definiția sindromului de stres posttrau­matic găsim că principalele simptome ale acestuia sunt retrăirea evenimentului traumatizant, emoții exagerate, iritabilitate, accese de mânie și tulburări ale somnului.

Simptomul care nu-l lasă pe investitor să facă bani pe bursă sunt emoțiile exagerate care-l fac să exagereze mai mult decât ar fi normal, riscul investițiilor la bursă luând ca reper un crah bursier cu a cărui amploare investitorii nu s-au mai întâlnit din anii 1930 în timpul Marii Depresii din SUA.

De exemplu, un investitor ar putea crede că astfel de crahuri ar putea avea loc mai des decât în realitate, exagerâd riscurile doar pentru că acest lucru s-a petrecut recent.

Nu degeaba se spune că la bursă nu trebuie să te lași copleșit de sentimentele de frică și de lăcomie și să eviți să acționezi în concordanță cu acestea.

Economiștii au încercat să explice acest fenomen prin faptul că investitorii preferă câștigurile mai mult decât să-și asume riscuri și pierd din vedere faptul că riscurile și câștigurile sunt direct proporționale.

Este drept că nici știrile de pe plan extern care anticipează falimentul Greciei și o nouă criză nu le dau prea multe motive investitorilor să stea pe bursă, dar să nu uităm că cel mai nepotrivit moment de intrare pe bursă a fost în anul 2007, când investitorii nici nu cunoșteau cuvântul criză.

Acest material nu este o recomandare de investiții.

Adrian Cojocar este redactor al ZF