La începutul anului 2010 la una dintre ședințele obișnuite din redacția Ziarului Financiar se punea o mare întrebare: vor reuși exporturile să scoată economia României din recesiune?
Răspunsul l-am dat atunci tot noi și a fost unul cât se poate de tranșant: NU. Cum era posibil ca “firavele” exporturi, care la acea vreme aveau o contribuție de doar 25% în PIB, să compenseze “bolovanul” numit consum intern care se prăvălea la vale cu 7% pe an și care reprezenta restul economiei?
Nici cel mai optimist economist însă nu și-ar fi imaginat însă că exporturile urmau să crească din trimestrul I al anului 2010 și până în trimestrul I din 2011 cu 40%, astfel că numai creșterea exporturilor a tras la respectiva vreme PIB-ul în sus cu 1,7% în ciuda scăderii puternice a consumului intern.
Dacă nu ar fi existat măsurile draconice luate de Guvern începând cu iulie 2010 de majorare a TVA și de tăiere a salariilor bugetarilor, “locomotiva” exporturilor ar fi readus singură economia pe plus încă din trimestrul III din 2010.
Dar ce am pierdut din vedere? Cum a fost posibil ca exporturile, care aveau o contribuție marginală la formarea PIB-ului să scoată o întreagă economie din recesiune?
Exporturile, deși au o pondere mai mică de 35% în PIB-ul României, înregistrează fluctuații mult mai mari decât consumul intern, fapt ce-i amplifică peste măsură influența asupra dinamicii PIB. Din datele statistice rezultă că exporturile au înregistrat în ultimii ani fluctuații de două ori mai puternice decât cifra de afaceri din comerțul cu amănuntul și variații de circa 4-5 ori mai mari decât evoluția economiei pe ansamblu, a PIB.
În aceste condiții, de la o pondere de 33% în PIB, influența reală a exporturilor asupra PIB-ului ar putea fi dublă, respectiv undeva la 66%, ce le plasează ca principal “driver” al economiei. Acest lucru este confirmat de relația foarte strânsă dintre evoluția exporturilor și cea a PIB din ultimii ani, corelația dintre acești indicatori fiind de 55-56% pe date trimestriale
Odată cu stabilizarea consumului intern din acest an influența exporturilor asupra evoluției economice este cu atât mai importantă și chiar hotărâtoare. Este greu de crezut că poate exista o situație în care consumul intern să crească în România cu 40% în termeni anuali, însă exporturile au arătat că o pot face, la fel cum au arătat că se pot prăbuși cu 25% în câteva luni așa cum s-a întâmplat la sfârșitul anului 2008.
Exporturile sunt ca și o acțiune într-un portofoliu de obligațiuni. Chiar dacă acțiunea are o pondere mică în portofoliu, o creștere sau o scădere importantă a acesteia poate afecta randamentul întregului portofoliu pe ansamblu din cauza volatilității mult mai mari.
Exporturile sunt activul riscant al unei economii emergente, de aceea nici nu este de mirare că Guvernul sau instituțiile abilitate nu au o strategie de dezvoltare și susținere a acestora. Nimeni nu-și dorește să dețină un activ riscant, un factor perturbator la adresa stabilității economiei, asupra căruia BNR nu are nici o pârghie pentru a-l influența și a cărui dinamică poate să afunde peste noapte economia în recesiune.
În orice caz, contribuția exporturilor asupra economiei, inclusiv asupra consumului intern, nu trebuie marginalizată și evoluția actualizată a exporturilor ar trebui să se afle pe biroul fiecărui CEO din companiile românești, fie ele exportatoare sau nu.
Adrian Cojocar este redactor ZF
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.