Un divorț între Zona Euro și Grecia este posibil. Dar un astfel de deznodământ ar fi rezultatul nefast (dacă nu catastrofal) al unor mari erori. Unele de natura celor ce ar putea fi generatoare, la rându-le, de șiruri de alte greșeli cu efecte greu controlabile. Le-ar putea săvârși Grecia. Veștile care vin dintr-acolo ne dau destule motive de îngrijorare. Și, nelăsându-se mai prejos, chiar dinspre Vest, de la autorități din Zona Euro pornesc păreri neliniștitoare. Și pe aici paharul e doar pe jumătate plin cu judecăți sănătoase și umplut cu închipuiri în cealaltă jumătate. Mai mult, Europa întreagă ar putea deveni victima unor erori de gândire ale ambelor părți. Sigur, omenirea a mai trecut prin astfel de împrejurări nefericite, când aglomerările de erori grave au produs dezastre istorice. Dar atunci lucrurile au luat-o razna pentru că greșelile au fost dublate de capcane pe măsură. Nu cred că trecem acum printr-o astfel de conjunctură.
Un lucru e evident: lumea actuală nu are nicio șansă de a înainta spre timpuri mai bune pe aripile unor idei fie ele și geniale. Soluția e una și numai una: să fie redus drastic numărul de greșeli în marile ori micile decizii politice, economice și sociale. Cu siguranță, actuala criză, ce se stinge greu, a tras un puternic semnal de alarmă cu privire la pericolul capcanelor al căror număr e în creștere pe planetă și mai cu seamă în Europa. Și cred că inclusiv grecii, potrivit știrilor recente care vin de acolo, și-or fi amintit de Ulise și de cântecele ucigător de frumoase ale Sirenelor din Strâmtoarea Messina, unde Scylla și Caribda ademeneau corăbierii. Ulise a trecut astupându-și urechile.
Ce fel de cântece ademenitoare aud azi urechile grecilor? Aud, de fapt, cântând un cor parcă venit din alte timpuri. Un cor asemănător cu acela care cântă în America anilor 1890, exprimând interesele proprietarilor de mine de argint, ce-și doreau să despartă țara lor de moneda grea și sănătoasă, de aur, ce impunea rigoare monetară, pe care s-o înlocuiască rapid cu bani “mulți și ieftini”, de argint. Solistul corului, un mare orator al timpului, William Jennings Bryan, într-un celebru discurs care i-a adus candidatura la președinție din partea Partidului Democratic, a clamat că “omenirea nu va accepta să fie răstignită pe o cruce de aur”. America a înțeles atunci că “banii mulți și ieftini” nu-i vor aduce decât sărăcie și inflație. Și nu i-a dat votul. De ce ar vota grecii astăzi pentru întoarcerea la drahme, un fel de “bani de argint”, care cu cât ar putea fi mai mulți cu atât ar aduce mai multă sărăcie și inflație.
Dincolo însă, la cealaltă margine de Europă, în vest, Sirenele cântă după o altă partitură: “Zona Euro, fără Grecia, ar scăpa de o gaură neagră care înghite continuu bani și astfel ar putea liniștită să caute un nou drum spre bunăstare”. Pe cât de periculos, pe atât de confuz raționament. Și de iluzorie rezolvarea. Plecarea Greciei din Zona Euro ar produce valuri atât de mari, încât Europa întreagă ar suferi un șoc îngrozitor, pentru că haosul produs ar fi imens. Iar șirul de consecințe drastice în toate planurile – cu siguranță greu controlabile chiar și pe termen scurt – nu ar aduce mai puțină neliniște nici în scenariile de lucru pe termen mediu și lung.
Dar nimic asemănător nu se va întâmpla. Europa n-a înnebunit încă. Să fi înnebunit Grecia? Nici vorbă. Îmi amintesc de începutul anilor 1980. Eram în Grecia, într-o documentare. Se pregătea intrarea în Uniunea Europeană. Avioanele duceau și aduceau întruna, de la Atena în capitalele vest-europene, oficiali greci. Ofensiva diplomatică era uluitoare. Un jurnalist grec mi-a spus atunci: “Dacă ratăm intrarea în Uniunea Europeană, istoria Greciei se va întoarce în mormânt”. Și acum? Dacă Grecia ar rata căsnicia cu Zona Euro, din care a câștigat imens, fără îndoială că istoria Greciei s-ar întoarce în mormânt. Dar n-o va rata. Ar fi o uriașă eroare!
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.