Opinie Adrian Vasilescu: Economia nu merge singură

Poate că este firesc, în aceste zile de vară toridă ale anului 2012, ca ochii societății să fie ațintiți către scena politică. O mare agitată va trezi oricând un interes crescut. Iar scena politică e acum ca o mare agitată.

Dar economia? Cum se oglindește economia, în aceste zile, în ochii societății noastre? Desigur, scena este mai puțin atractivă. Dar acest adevăr nu poate fi nicidecum un motiv pentru ca economia reală și economia nominală, domenii de care depinde fundamental bunăstarea populației, să rămână în afara interesului general. Mai cu seamă că aici se joacă două cărți de o importanță cardinală: asigurarea creșterii economice și ieșirea din criză. Iar fără susținerea economiei de către întreaga societate nu se poate ajunge la alte cote de credibilitate, mai înalte, care să determine piețele internaționale să accepte marje mai bune de dobânzi, soldate cu costuri mai mici pentru țară, și să convingă investitorii străini să ne acorde mai multă atenție.

Fără îndoială, temele economice sunt cuprinse în sfera de preocupări a instituțiilor specializate și a specialiștilor cu atribuții stricte în domenii cum sunt prețurile, ratele de schimb, creditele, dobânzile, contul de capital, contul curent, fiscalitatea, veniturile, cheltuielile, investițiile și multe altele. Dar ele sunt sau trebuie să fie totodată teme de larg interes popular. Teme care, de mai multă vreme, au coborât deja din ministere, din instituții centrale, din institute de cercetări și din universități în piețe, în stradă. Și, desigur, tot ce influențează traiul de fiecare zi al populației trebuie să intereseze publicul, întreaga societate. Pentru a evita dezechilibre macroeconomice grave. Pentru că niciodată astfel de riscuri nu vor fi evitate dacă veniturile din muncă nu sunt corelate cu creșteri corespunzătoare de productivitate. Sau dacă, îndeosebi acum, în vreme de criză, cheltuielile bugetare împing către o creștere excesivă a deficitului public.

Economia nu merge singură. E nevoie de motoare puternice, de combustibili de bună calitate și de manageri experimentați. O condiție fiind întărirea încrederii în forța concurenței. Căci ani la rând, în România, companii care n-au fost hărțuite de concurență s-au bălăcit cât au vrut în iluzia că… se vor descurca. Folosind practica urcării prețurilor pentru a face față propriilor cheltuieli și datorii. În loc să-și sporească productivitatea.

Un astfel de mecanism, ca să funcționeze, are nevoie de finanțări pentru investiții; de bănci și de credite; de burse; și de o cerere de consum solvabilă, deci acoperită cu bani. Creditul trebuie să fie și de aici înainte un motor important al economiei, inclusiv al vieții sociale. Din perspectiva dezvoltării durabile a țării însă, toate aceste valori au un sens în măsura în care reprezintă contribuții solide la asigurarea de noi locuri de muncă; de noi mijloace de îmbunătățire a standardului de viață; și la refacerea încrederii în economia țării.

Pe scara istoriei, niciodată astfel de valori nu au fost produse dintr-o dată. Și niciodată obiective ce privesc progrese pentru întreaga populație a unei țări nu au fost ușor de atins. Și nici acum un astfel de salt nu va putea fi făcut dintr-o dată. Ceea ce ne dorim în această țară, o dezvoltare durabilă, nu va fi și un obiectiv realizabil fără să devină atractiv pentru autorități, pentru instituțiile pieței, pentru companii și pentru populație. Fiind nevoie și de o strategie durabilă.

Sunt, desigur, multe dificultăți. Iar cea mai mare dificultate e relevată în nenumărate lecții ale istoriei. Ce reținem? Un adevăr dramatic: acela că bunăstarea visată vine la sfârșitul și nu la începutul unei etape de dezvoltare durabilă. Și tot istoria ne învață că nimeni n-a inventat modele de dezvoltare durabilă fără o legătură directă cu tehnologii avansate; cu mari campanii care să arunce în vâltoarea concurenței generații de specialiști cu poftă de muncă și de profit; și cu o infrastructură adecvată, cu sisteme de comunicații moderne, cu autostrăzi, cu porturi și aeroporturi, cu rețele de servicii financiare; cu școli și spitale performante. Nu redescoperim roata.