Ne despărțim de 2010 cu bilanț negativ. Pentru al doilea an consecutiv numărăm mai multe eșecuri decât reușite.
Deciziile menite să contribuie la echilibrarea bugetului, absolut necesare, dar dureroase, au făcut imposibilă ieșirea din recesiune. N-a fost în puterea țării să ducă o bătălie pe două fronturi: pentru însănătoșirea bugetului și pentru creștere economică. Și când scriu “puterea țării” am în vedere, întâi și întâi, faptul că încheiem încă un an, 2010, cu un capital productiv în economia românească în mare măsură depășit tehnologic. Așa că, deși industria a avut creșteri constante, iar exportul și-a reluat avântul, îndeosebi în companiile multinaționale, așteptatele creșteri de competitivitate rămân cu semnul minus. Agricultura, de care sunt legate multe dintre speranțele noastre de viitor, se află încă în fața unor bariere greu de trecut, iar rezolvarea lor nu este dependentă numai de finanțare. Probleme greu de rezolvat sunt și în serviciile publice, unde menținerea monopolurilor și managementul încă stângaci întrețin ineficiența.
Acum, la sfârșit de an, ne găsim la o răscruce de drumuri. Suntem obligați să alegem: ori intrăm în 2011 cu gândul limpede și cu hotărârea fermă de a grăbi restructurările – și nu folosesc întâmplător pluralul, pentru că sunt multe restructurări de făcut, de la bugetul țării la balanțele externe și de la calitatea creșterii economice la piața muncii – ori vom fi nevoiți, nu doar la anul, ci și în anii viitori, să acceptăm o reducere drastică a nivelului de trai pe fondul reducerii cheltuielilor publice și al slăbirii forței economice a țării.
De trei tablouri ale lumii înconjurătoare nu vom putea să facem nicio clipă abstracție în anul ce vine. Primul tablou este cel al lumii multipolare cu care suntem contemporani: o lume în care recesiunile se sting, dar criza globală continuă. Al doilea tablou este cel al Europei noastre, condamnate să tragă încă la căruța integrării dacă nu vrea să se transforme într-un muzeu al civilizațiilor. Iar al treilea tablou este cel al prezenței României într-o comunitate pentru care, astăzi, întrebările cardinale sunt îngrijorătoare: dacă moneda euro va rezista; și dacă, fără euro, Uniunea Europeană însăși va rezista. În acest context, este util să ne amintim permanent de criteriul care a stat, de la început, la baza Uniunii Europene: mai puțină suveranitate în schimbul a mai multă putere, conferită de apartenența la un bloc politico-economic cu greutate. Desigur, în condițiile în care niciunul dintre statele europene nu este capabil să-și proiecteze forța și să-și promoveze interesele în mod individual de o manieră satisfăcătoare. Europa Unită o poate face. Dar nu oricum. Am văzut deja că este nevoie de o monedă unică. Va fi nevoie și de o politică fiscală unică. Și, probabil, de multe alte politici unice. Vor fi ele posibile între atâtea interese și orgolii naționale?
Fiecăreia dintre țările Uniunii Europene, indiferent unde este situată, în perimetrul “nucleului dur” sau în apropierea lui, în zona “periferică” de nord sau în zona “periferică” de sud, i se cere acum, pe lângă respectarea riguroasă a tratatelor europene, o contribuire pe termen lung la consolidarea proiectului european. Și, cu deosebire, să vină lângă celelalte țări partenere cu un potențial care să constituie un activ pentru Uniune și nicidecum un pasiv. România însăși va reuși să-și corecteze deficitul de imagine numai în măsura în care va constitui într-adevăr un activ european.
Șanse are. În primul rând, pentru că este o piață mare, a doua ca dimensiune din Europa Centrală. În al doilea rând, are resurse nebănuite de creștere a productivității. În al treilea rând, are un cert potențial de inventivitate și de acceptare a schimbărilor. Marea problemă este întârzierea restructurărilor. A acelor restructurări care să rupă definitiv România de trecutul ei. Bine ar fi fost să ne fi grăbit să facem toate aceste schimbări cât “timpul” a fost frumos. Acum, vom fi nevoiți să le facem în plină criză. Prin încrâncenare pe muncă, organizare rațională, asumarea riscurilor, inițiativă și management performant. Și să domine ideile și faptele care să ducă la închiderea a cât mai multe dintre canalele de risipă și de pierderi.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.