Bugetarii care așteaptă reîntregirea salariilor, ceilalți salariați, pensionarii, șomerii, studenții, populația în general manifestă un dezinteres aproape total față de macrostabilizare. Datele macro comunicate de Institutul de Statistică nu-i impresionează. Îi interesează doar câți bani primesc și ce pot să cumpere cu acești bani.
Un cunoscut psiholog, într-o emisiune TV, a afirmat ușor enervat: “Ne-am săturat de macrostabilizare!” Deși, în bună măsură, schimbarea felului în care trăiește el sau în care trăim cu toții depinde până la detalii de indicatorii macro. Datele macro exprimă fapte și întâmplări ce compun mișcări de anvergură “inflație, consum, producție, cheltuieli, venituri” determinante pentru standardul de viață.
La un alt post TV un economist, cu argumente mai subtile, spunea ceva despre detronarea macroeconomiei de către mezoeconomie. Ca să înțelegem termenul l-am putea compara, luând ca reper un fruct, cu mezocarpul: partea cărnoasă dintre coajă și sâmbure.
Numai că economia e un tot. Un complex cu trei mari componente. Microeconomia și mezoeconomia, domenii în care se plămădește traiul nostru de zi cu zi, sunt strâns legate de conținutul cantitativ al indicatorilor macro.
Dar calitatea? Sigur, calitatea informațiilor micro, mezo ori macro poate fi relevată numai dacă fenomenul analizat are un grad înalt de omogenitate. Să zicem: posibilitățile românilor de a-și cumpăra pâine, lapte, carne, zarzavaturi, pantofi, caiete școlare, televizoare, frigidere și așa mai departe. Fără ca datele statistice să ne spună prea mult despre cum se alimentează populația. Sau despre cum se îmbracă. Tot așa cum preocuparea unui segment al populației pentru bunuri mai scumpe, să spunem case ori limuzine, ne poate da doar o idee despre formarea polului bogăției în societatea românească. Dar faptul că la noi au fost ridicate case de lux sau că sunt mai multe limuzine scumpe decât în alte țări nu ne spune dacă societatea, în ansamblu, e bogată ori săracă. E nevoie de corelări cu mulți alți indicatori pentru a ajunge la detalii calitative. Întâi și întâi cu indicatori macroeconomici. Dacă PIB-ul nu va crește substanțial “pe două planuri deodată, cel potențial și cel real!” vom aștepta zadarnic să vedem traiul nostru mergând spre bine.
Istoria ne reamintește că o societate devine matură pentru schimbări benefice numai atunci când ajunge să înțeleagă bine ce înseamnă valoarea adăugată și cum poate fi sporită. Cu condiția să afle răspunsul la o întrebare cardinală: ce ne-a tras înapoi atât amar de vreme, unde ne aflăm în momentul de față, unde am putea să ajungem și ce avem de făcut. Iar dacă vrem într-adevăr să regenerăm traiul nostru, într-un viitor nu prea îndepărtat, vom fi obligați să punem în relație directă “în plan micro, mezo și macro” pofta de consum și pofta de muncă performantă. Restructurând, concomitent și munca, și consumul.
Cum anume? Rolul dominant îl are piața. Dar și statului îi revine un rol important în această ecuație. Este firesc ca statul să vândă active, inclusiv pe bursă, să-și restrângă proprietățile în economie, dar are numeroase alte obligații în viața economică, unele complicate, pe care nu le poate vinde. Și nu va scăpa de ele niciodată. Între care se numără revigorarea pieței. Iar în materia respectivă, cu multe restanțe, lucrurile nici n-au cum să fie puse în ordine până când nu va fi înghițit, cu lingura, un medicament ce li se pare celor mai mulți teribil de amar: organizarea concurenței.
Concret: numai intensificarea concurenței poate să pună pe rol costuri recunoscute de piață, o productivitate și o performanță optime, produse competitive, cifre de afaceri bune și profit îndestulător. Altă cale de ieșire din labirint nu există. Abia după acest pas ar putea urma timpul doi, cel aducător de bunăstare. Deocamdată însă, salariul continuă să fie neîndestulător, pensia la fel, nici chiar veniturile din activități de tip capitalist nu sunt la nivelul așteptărilor, iar gospodăria românească medie are încă dificultăți în a-și cumpăra bunuri pentru consumul curent și cel de folosință îndelungată. Fără macrostabilizare însă nu vom trăi altfel, chiar dacă PIB-ul reușește să-și recupereze câte ceva din pierderea pe care i-a provocat-o criza.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.