Revin la comentariul agenției “Bloomberg”, din care aflăm că Europa de Est, unde băncile au cel mai mare grad de dependență față de finanțarea externă, ar putea “să beneficieze” (?!?) de o retragere a creditorilor vestici. Care ar putea fi acest “beneficiu”? Întâi și întâi, un deficit bugetar mai mic și o reducere a deficitului de cont curent. Cum anume s-ar ajunge aici? Prin restrângerea finanțării străine. Am spus și repet: opinia mea este că agenția Bloomberg, imaginându-și că pentru Europa de Est ar putea fi o teribilă fericire dacă ar scăpa de băncile străine, dă publicității o judecată falsă.
Agenția Bloomberg nu-și fundamentează ideile. Bănuiesc însă că pleacă de la un adevăr: acela că bunăstarea se cumpără. Cu bani, firește. Fără bani e greu, dacă nu imposibil, ca vreo țară să ajungă la bunăstarea visată. Dar dacă banii se înmulțesc fără să se înmulțească și munca – desigur, munca eficientă, munca performantă – ei n-au cum să aducă avuție; aduc numai necazuri. De aici, probabil, pornește agenția Bloomberg. De la realitatea de astăzi, pe care încearcă s-o proiecteze peste ziua de mâine. Și conchide: dacă vor fi bani mai puțini, și necazurile vor fi mai puține. Chiar așa?
Să recunoaștem însă că deschiderea piețelor de bani în fosta zonă comunistă, proces ce a cunoscut accelerări și amplificări puternice după anul 2000, a dat țărilor din Europa de Est un sens nou. A devenit astfel posibil, într-o vreme dominată de tehnologii dintre cele mai sofisticate, să ia naștere o tehnologie a tehnologiilor, care să pună banii în mișcare într-o dinamică și în modalități cum istoria nu a mai cunoscut.
Banii alergau în spațiu: dintr-un cont în altul, de la o bancă la alta, dintr-o țară în alta, de pe un continent pe altul. Alergau cu viteze de neînchipuit până atunci. Ordinatoarele făceau să circule miliarde de euro, de dolari ori de alte valute într-o clipă dintr-o parte în cealaltă a lumii.
Totodată, banii alergau în timp. Din prezent în viitor și din viitor în prezent într-un nesfârșit du-te vino. Imense sume de bani, economisite, erau plasate în contul viitorului. Erau adunate în bănci, în depozite sau la burse, unde erau schimbate pe titluri de valoare; ori ajungeau în fonduri de investiții, în fonduri de pensii, în fonduri ipotecare și în multe alte fonduri. De acolo, din contul viitorului, banii erau recirculați în prezent, cu scopul declarat de a fi valorificați imediat. De fapt, erau împrumutați băncilor, multe plasate în Europa de Est. Băncile îi împrumutau companiilor. Sau populației, pentru construcții de case și pentru consum.
Ajunsese și Europa de Est la democratizarea investițiilor și la democratizarea împrumuturilor. Prin amplificarea fără precedent a intermedierilor între cei ce aveau bani liberi, pe care voiau să-i plaseze în condiții avantajoase, și cei care aveau nevoie de bani și voiau să-i atragă.
Așa a fost în România, la fel ca în toată Europa de Est, până în pragul crizei. Și probabil că Bloomberg gândește așa: populația unei țări nu va trăi neapărat mai bine dacă are mai mulți bani. Poate să aibă tot mai mulți bani și să trăiască mai rău. Dacă, pe piață, cererea de consum depășește cu mult oferta de bunuri și servicii, atunci nu numai că populația nu va reuși să-și asigure bunăstarea dorită, dar va suporta și o inflație sâcâitoare. La urma-urmei, către ce poate duce înmulțirea împrumuturilor? Nu e nici un dubiu: către un consum excesiv. De fapt, către o creștere a consumului peste nivelul veniturilor curente, acoperită cu mijloace de plată trase din stocul viitorului. Accesul la o astfel de bunăstare, pe datorie, este legat direct de îndeplinirea unor criterii cu desăvârșire raționale. Și nicidecum emoționale. Dacă însă oferta internă de bunuri și servicii crește încet, în timp ce populația consumă în exces plătind cu banii de la bănci, lucrurile se încurcă rău de tot. De aici aparenta soluție: decât lucrurile să se încurce rău de tot ar fi mai bine ca băncile cu capital străin să plece. Nimic însă din istoria ultimilor 150-160 de ani nu susține o astfel de soluție.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.