Opinie Adrian Vasilescu: Statistica îl contrazice pe Moisil

Regretatului academician Grigore Moisil, considerând că mediile statistice sunt iluzii matematice, îi plăcea să tot repete: “Dacă stăm, deodată, pe o plită fierbinte și pe un bloc de gheață, ar trebui ca în medie să ne simțim bine”. Iată însă că, analizând veniturile și cheltuielile gospodăriilor populației, Institutul Național de Statistică trage concluzia că… în medie nu stăm bine. Moisil e contrazis: chiar nu stăm bine.

Cum și de unde se adună veniturile într-o gospodărie medie din România timpului nostru? Să plecăm de la bază. Din totalul veniturilor, cele mai multe, 70,9 la sută, vin din salarii (48,4 la sută) și din pensii, indemnizații de șomaj, ajutoare sociale (22,5 la sută). Aici, fără îndoială, se regăsește, într-o primă instanță, stilul de viață imprimat în cei 44 de ani de comunism: și, într-o a doua instanță, ritmul lent al reformelor economice din cei 22 de ani de după decembrie 1989. Practic, din totalul veniturilor gospodăriilor, aproape două treimi au ca sursă fie salariul modest plătit de stat sau de patroni, fie prestațiile sociale de asemenea modeste din alocații bugetare. La care se adaugă, într-un număr mare de procente, 20,3 la sută, venituri în natură. Cu alte cuvinte, autoconsumul: gospodăriile înzestrate cu terenuri agricole primesc din lucrarea pământului, în loc de bani, produse din care își asigură o parte din subzistență.

E rău că se petrec așa lucrurile? Da, e rău. În primul rând, e rău că într-o țară în care agricultura e o speranță de viitor, veniturile în bani din vânzarea produselor agricole sunt de numai 3,1 la sută din totalul veniturilor. Vedem, deci, că numai o mică parte din producția noastră agricolă intră în circuitul comercial, în timp ce partea cea mai mare e consumată în gospodării. E rău, așadar, că în locul unei agriculturi comerciale domină încă agricultura de subzistență. Iar dacă la 70,9 la sută (venituri din muncă salarizată și din prestații sociale) adăugăm 20,3 la sută (venituri în natură pentru autoconsum) suma va fi de 91,2 la sută. O sumă mare, foarte mare. Ceea ce înseamnă că, în gospodăria medie, din totalul veniturilor, numai 5,6 la sută au ca sursă activități economice aducătoare de bogăție: 3,1 la sută venituri din vânzarea produselor agricole în circuitul economic, 2,3 la sută venituri din activități independente și 0,2 la sută venituri din proprietate. Alte 3,2 procente constituie venituri din dobânzi bancare, activități bursiere, bani trimiși acasă de românii plecați în lume. În total, 8,8 la sută. Atât reprezintă câștigurile din inițiativa economică liberă.

Să vedem, acum, structura cheltuielilor. În două grupe de cheltuieli, ambele exprimând participarea gospodăriilor populației la dezvoltarea avuției naționale, cifrele sunt îngrijorător de mici: 11,4 la sută cheltuieli de producție și 0,4 la sută (ați citit bine: 0,4 la sută!) cheltuieli pentru investiții. Dovadă că, în gospodăria medie, spiritul de investitor e o pasăre rară. Și asta într-o economie în care dominante au devenit activitățile de piață liberă.

De unde însă bani pentru investiții? Să mai facem o adunare. Impozitele, taxele înghit și ele 15,8 procente. Iar consumul adună 68,7 la sută din venituri. Din totalul cheltuielilor de consum, de aproape 70 la sută, peste 40 de procente sunt consumate pentru hrană. Iar alte 7,6 procente pentru băuturi alcoolice și țigări. Procentele sunt copleșitoare. Mai departe, un alt strict absolut necesar, compus din consumuri de apă, electricitate, gaze și combustibil, se ridică la 16,3 procente. Mai adunăm: 6,2 la sută pentru transport, 4,6 la sută pentru telefon sau telefoane și pentru alte mijloace de comunicații. Așa că pentru sănătate mai rămân doar 4,5 procente, pentru îmbrăcăminte 5,9 procente iar pentru educație… 0,7 procente.

Vorbim de 22 de ani, de dimineață până seara, până la demonetizarea subiectului, despre restructurare. Dar reformele se mișcă încet. Dacă vrem restructurare, și dacă vrem bunăstare, începând de aici trebuie reformate lucrurile: de la structura veniturilor și de la structura cheltuielilor.