Vacanța unei familii americane este întreruptă de o pană de curent provocată de un atac cibernetic, lăsându-i pe membrii ei în impas, neștiind cum să gestioneze situația.
Asta descrie, pe scurt, cel mai recent film despre ce înseamnă o criză – Lasă lumea în urmă – care îi are ca producători executivi și pe Barack și Michelle Obama.
Departe de a fi o cronică de film, unul dintre cele mai consistente momente ale peliculei îl găsesc spre sfârșit. Personajul G.H., jucat de Mahershala Ali, enunță ipoteza potrivit căreia, în situația lor, este pusă în aplicare o strategie în trei direcții: izolare, haos sincronizat și război civil pentru a doborî guvernul țării din interior.
Mai multe despre această abordare puteți citi în cartea cu același nume și pe care se bazează filmul, scrisă de Rumaan Alan. Și aici, oamenii mor în urma întreruperii curentului electric, au loc inundații, sunt instituite stări de urgență, iar președintele american se ascunde într-un buncăr.
Filmul este o oportunitate prin care putem să evaluăm cât de pregătiți suntem pentru o criză, cum am reacționa la ea, ce am putea face ca s-o depășim. Iar memoria noastră este încă proaspătă după pandemia de Covid, care a pus lumea într-o situație de criză generalizată cum nu a mai trăit, la un nivel atât de amplu, în ultimul aproape un secol.
Păstrând tema atacurilor cibernetice, acestea ocupă un loc special în clasamentul celor mai mari amenințări pentru companiile europene în 2024, inclusiv din perspectiva comunicării de criză.
Astfel, rămânând cel mai mare risc pentru organizații și în anul care vine, din evaluarea Crisis Communication Network Europe (CCNE), se estimează că infracțiunile cibernetice vor costa economia globală 10,5 trilioane de dolari anual până în 2025.
Pentru noi, Lighthouse PR, membru exclusiv în România și în regiune al rețelei, întâlnirea de anul acesta de la Munchen a fost ocazia cea mai bună de a afla ce le îngrijorează pe companiile internaționale din perspectiva comunicării de criză.
Ca paranteză, în timpul reuniunii anuale a CCNE, s-a produs un atac cibernetic masiv la cea mai mare bancă a lumii, ICBC, care a afectat inclusiv tranzacționarea cu titluri de stat ale SUA. A fost atac de tip ransomware, care presupune ca hackerii să preia controlul asupra sistemelor sau informațiilor și să le elibereze doar după ce victima plătește o răscumpărare. Este un tip de atac care a cunoscut o explozie de popularitate în ultimii ani.
Tot post-Covid, s-a produs o creștere a atacurilor facilitate de munca la distanță. Având în vedere că tot mai multe persoane lucrează de acasă, atacatorii cibernetici și-au schimbat atenția pentru a exploata vulnerabilitățile aduse de acest mod de lucru.
Asta include atacuri asupra rețelelor casnice, campanii de phishing care vizează angajații la distanță și exploatarea punctelor slabe de securitate din software-ul și instrumentele de lucru remote. Ca să înțelegem un pic mai bine dimensiunea: o administrație publică din Vestul Europei se confruntă, săptămânal, cu un număr de atacuri de phishing între 400 de mii și 1 milion. Într-o singură săptămână!
Ce au concluzionat experții CCNE anul acesta este ceea ce rămâne valabil în cazul prevenirii unui atac cibernetic, la fel ca în cazul oricărei crize: evaluarea și gestionarea riscurilor.
O organizație trebuie să facă evaluări periodice ale riscurilor pentru a identifica potențialele vulnerabilități. Din perspectiva securității cibernetice, de pildă, aceasta include evaluarea amenințărilor la adresa infrastructurii IT, a bazelor de date și a aplicațiilor.
De asemenea, este necesară elaborarea unei strategii de gestionare a riscurilor care să acorde prioritate protecției activelor critice. Așadar, esența managementului și comunicării de criză rămâne pregătirea, ca pas obligatoriu pentru organizații. Iar în această etapă, simulările de criză sunt cele mai utile exerciții de antrenare a ”mușchilor” pentru o eventuală situație-limită. Făcute profesionist și de experți în domeniu, simulările de criză permit unei organizații să câștige timp prețios, să-și îmbunătățească procedurile interne, atât operaționale, cât și de comunicare.
Dacă încă mai există dubii, chiar și filmul Leave the world behind ne arată câte ceva despre ce înseamnă să fii pregătit: de la kit-ul de supraviețuire până la modul de gestionare a emoțiilor sau a comunicării interpersonale.
Într-o lume tot mai expusă crizelor de tot felul, să nu te pregătești pentru asta creează blocaje greu de anticipat, cu efecte nevăzute care amenință însăși existența afacerilor solide. Companii și organizații de tot felul, din toată lumea, se confruntă zilnic cu crize, pe care nu le simțim și nu le vedem. Pe de altă parte, există și acele companii și organizații care traversează crize vizibile și la care asistă neputincioase. Diferența majoră între cele două este pregătirea.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.