Publicarea rezultatelor finale ale recensământului populației și locuințelor a constituit un prilej de dezbatere și de evaluare a consecințelor pe care fenomenele demografice evidențiate de recensământ le pot avea asupra societății românești. Una dintre temele care au captat atenția comentatorilor este declinul populației țării – față de recensământul anterior realizat în 2002, populația României este cu 1,5 milioane de locuitori mai mică. Se manifestă o justificată îngrijorare cu privire la efectele declinului demografic asupra bugetului public și al sistemelor de pensii, de sănătate și educație. Dar impactul schimbărilor demografice asupra societății românești trece mult dincolo de aspectele legate de buget și sistemul de pensii.
Evaluarea cuprinzătoare a consecințelor schimbărilor demografice este extrem de dificilă tocmai datorită caracterului fundamental al acestora. Populația este materia primă din care se constitutie societatea și evoluțiile demografice au determinat într-o măsură însemnată cursul istoriei. Nu există niciun aspect al vieții sociale sau individuale care să nu fie influențat într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu, de modificarea numărului și structurii populației. Mai mult decât atât, tendințele în acest domeniu au un caracter implacabil întrucât variabilele de bază, natalitatea și mortalitatea, sunt relativ stabile în timp: aceasta înseamnă că putem ști cu destul de mare acuratețe care va fi numărul de locuitori ai României peste 50 de ani. Niciun alt domeniu al vieții sociale nu permite prognoze cu un grad similar de precizie.
Fenomenul de scădere a numărului de locuitori ai României este cunoscut de mai multă vreme, iar datele ultimului recensământ nu fac decât să confirme odată în plus o tendință instalată în ultimele două decenii și care rezultă pe de o parte din reducerea sporului natural al populației (diferența între numărul de nașteri și decese) și pe de altă parte din creșterea semnificativă a migrației, a numărului românilor care s-au stabilit în străinătate. Este de remarcat caracterul excepțional al acestei situații: este pentru prima oară în istoria modernă că în timp de pace se înregistrează o scădere a numărului populației României. Reducerea numărului de copii născuți după 1990, care pentru următoarele două decenii constituie grupele de vârstă fertile între 20 și 40 de ani, combinată cu fenomenul migrației îndeosebi a persoanelor din această grupă de vârstă, face ca în deceniile următoare numărul de nou-născuți să fie tot mai scăzut, fiind depășit de numărul deceselor. Potrivit unor proiecții elaborate în 2007 de profesorul Vasile Ghețău, dacă rata fertilității se menține la un nivel de 1,3 copii pentru o femeie, chiar și cu o creștere a speranței de viață cu 7- 8 ani și ignorând migrația, populația României în anul 2050 se va reduce undeva la 16 milioane de locuitori, declinul continuând la 12 milioane în 2075 și 8,5 milioane în 2100. O consecință la fel de gravă a acestei evoluții o reprezintă tendința de îmbătrânire a populației: în 2050 ponderea persoanelor de 65 de ani și peste ar crește de peste două ori față de nivelul de 16,1 la sută înregistrat la ultimul recensământ. Dacă se adaugă copiii și tinerii sub 20 de ani care trebuie să fie întreținuți de populația activă, rezultă un raport de dependență de 82 la sută în 2050: două persoane active ar trebui să întrețină opt persoane inactive! Desigur, pot fi avute în vedere și scenarii mai optimiste, în care rata fertilității se redresează și declinul demografic este stopat și poate chiar soldul migrațional devine pozitiv. Totuși, dacă emigrația rămâne prevalentă, scenariul cel mai probabil ne conduce în câteva decenii către o populație apropiată de nivelul înregistrat la recensământul din 1948!
Ce înseamnă o Românie cu 16 milioane de locuitori? Pe plan extern, poziția României în cadrul Uniunii Europene este în mare măsură determinată de populația țării, a șaptea ca mărime între cele 28 de state membre. O Românie cu mai puțini locuitori va însemna și o reducere a influenței la nivel european, atât ca număr de parlamentari, cât și în sistemul de votare. Nu este totuși clar în ce măsură poziția relativă a țării noastre se va schimba ținând cont de faptul că majoritatea statelor europene înregistrează un declin demografic. Se pare că în ultimă instanță migrația va fi cea care va determina ierarhia demografică a statelor din UE și prin aceasta influența în cadrul sistemului instituțional. România ar putea să recupereze o parte din influența pierdută în plan demografic prin creșterea forței sale economice – la urma urmei există atâtea state mici ca număr de locuitori care au o contribuție-cheie la procesul decizional al Uniunii. Pentru a ajunge într-o astfel de poziție, România ar trebui să reușească performanța de a obține un ritm de creștere economică mai mare decât media Uniunii Europene pe parcusul câtorva decenii. Dar unul dintre factorii creșterii economice este forța de muncă, iar aceasta depinde în mod direct de mărimea și structura populației: o populație în scădere înseamnă că factorul muncă se anunță a fi o constrângere majoră pentru creșterea economică în deceniile care vin. Creșterea gradului de ocupare, care actualmente este printre cele mai scăzute din Europa, reprezintă o rezervă care poate fi exploatată. Totuși, structura pe vârste a populației totale va evolua într-un sens nefavorabil prin creșterea ponderii populației în vârstă și reducerea ponderii populației de vârstă activă. Imigrația ar putea acoperi într-o oarecare măsură deficitul de forță de muncă ce se prefigurează, dar trebuie să conștientizăm faptul că factorul muncă va reprezenta o constrângere serioasă pentru creșterea economică. În lipsa unei resurse de muncă suficiente, trebuie să mizăm pe ceilalți factori de producție, capitalul și creșterea productivității totale. Din motive ce țin tocmai de dinamica populației, economisirea internă nu va putea să asigure capitalul necesar dezvoltării noastre, astfel că singura soluție pare să fie importul de capital. Creșterea noastră economică va depinde în măsură tot mai mare de atractivitatea țării pentru capitalul străin. Mai mult decât atât, în condițiile unei populații în scădere, România nu va putea realiza sporul de productivitate oferit de o diviziune a muncii mai avansată decât dacă reușește să se integreze în economia și piața europeană și mondială. Cu cât vom fi mai puțini, cu atât vom depinde mai mult de exterior.
Din păcate însă, trecerea la un model de dezvoltare intensiv bazat pe creșterea productivității este greu de imaginat într-o țară în care aproape jumătate din populație trăiește în mediul rural, 44,2 la sută din cetățeni au absolvit doar școala primară, gimnazială sau nu au niciun fel de studii, în care 250 de mii de adulți sunt analfabeți și 300 de mii de tineri nu au reușit să promoveze examenul de bacalaureat în ultimii trei ani. Nu există soluții care să schimbe peste noapte această realitate copleșitoare.
Se pot desigur concepe și pune în aplicare politici de încurajare directă și indirectă a natalității, însă experiența noastră și cea internațională arată că rezultatele unor astfel de politici sunt incerte și rareori conforme cu așteptările. Modelele culturale prevalente, incertitudinea creată de criza prelungită, modul de viață contemporan atât de agitat și stresant sunt tot atâția factori ce pun presiune pe familii și le fac să prefere să aibă mai puțini copii, cărora speră să le ofere șanse mai bune de a reuși în viață. Pe termen scurt poate să apară chiar o iluzie de prosperitate atunci când resursele naturale, avuția socială și cea personală se repartizează la mai puțini urmași. Pe termen lung lung însă, declinul demografic este și semnul unei oboseli și neîncrederi în propriul viitor. Principala întrebare la care trebuie să găsim răspuns este cum putem face România mai atractivă pentru propriii cetățeni, pentru imigranți de calitate și compatibili cultural, pentru investitorii români și străini deopotrivă.
Aurelian Dochia este analist economic, Managing Director al companiei CONCEPT – Economic and Business Consulting
Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 11.07.2013