Comunitatea de afaceri internațională pare că privește harta lumii cu ochiul drept. Se vorbește despre deplasarea către Orient a potențialului economic și despre piața reprezentată de nou apăruta clasă de mijloc, mai săracă decât cea vestică, dar cu venituri în creștere și apetență pentru consum. Africa va fi o surpriză plăcută în privința creșterii, după China și India. Europenii se pregătesc pentru “more with less” – adaptarea la un ritm modest de consum la nivel european.
Unde se plasează România, în condițiile în care n-a ajuns la nivelul de dezvoltare al mai occidentalelor economii, nu mai poate asigura creșterea bazată pe forța de muncă ieftină a celor plasate la est și este legată semnificativ de exportul în țările europene și de capitalul străin investit pentru realizarea acestuia? Mai mult decât atât, cum putem răspunde provocării generate de criza economică europeană care afectează exporturile și reducerii semnificative a investițiilor străine directe?Până acum, atenția a fost concentrată pe atragerea marilor investitori ca surse de capital și know-how, buni plătitori de taxe, angajatori semnificativi. Politica s-a demonstrat viabilă și poate fi în continuare la fel, în măsura în care infrastructura va răspunde eficienței necesare, reglementările vor fi stabile și mediul de afaceri predictibil. Aceste 3 direcții sunt promovate însă și de alte economii în căutarea de capital.
Nu am valorificat însă suficient potențialul de creștere intern, prin asigurarea acelei combinații de stimuli care să dea curajul antreprenorilor locali să dezvolte produse pentru piața internă (scăderea dependenței de importuri) și, ulterior, pentru piața externă – acolo unde produsele și serviciile locale își dovedesc competitivitatea. Crearea de noi locuri de muncă este cheia unei stabilități după care tânjesc și țările dezvoltate și cele în evoluție, iar întreprinderile mici și mijlocii înființate de antreprenorii locali pot face diferența în această privință.
Antreprenorii sunt principala sursă de creștere
În 2011, companiile mici și mijlocii din România produceau aproximativ 45% din PIB, față de 55-60% media din Europa (CNPIMMR, Carta albă a IMM). Obiectivul european cuprins în strategia de la Lisabona, de a ajunge la 75% din populație angajată în cadrul IMM, până în 2020, subliniază în plus importanța dezvoltării antreprenoriatului ca politică economică.
În această dispută globală pentru resurse și locuri în piață, antreprenorul are nevoie de sprijin pentru a-și îndeplini misiunea. Un mediu favorabil înseamnă un întreg pachet de măsuri coordonate care ar putea contribui la generarea de inovație și locuri de muncă. Aceste măsuri reprezintă miza anului 2012.
Antreprenorii au traversat cu dificultate anii de criză, iar posibila reducere a surselor de finanțare disponibile -nici suficiente și nici foarte diverse – creează și mai multe incertitudini.
În programul pe care îl dezvoltăm în cadrul Ernst & Young de peste 10 ani, am lucrat cu antreprenori din toate Uniunea Europeană ca și din țările emergente din G20. În ‘barometrul de opinie al antreprenorilor’ rezultat se arată că problemele sunt asemănătoare, unele dintre soluțiile pentru rezolvarea acestora fiind legate de încurajarea spiritului antreprenorial, introducerea antreprenoriatului în sistemul de educatie, încurajarea celor care investesc în afacerile de tip start-up, stimularea inovației și a asociațiilor de antreprenori care trebuie să se co-ordoneze mai bine cu autoritățile și sistemul educațional.
O concluzie a acestui studiu este că măsurile de dezvoltare a antreprenoriatului țin atât de antreprenori în măsura în care ei identifică oportunitățile existente, cred în afacerile pe care le dezvoltă și acționează ca o forță a schimbării, dar și de către guverne în sensul sprijinirii inițiativelor acestora.
România ar trebui să adopte cu prioritate politici pentru a-și susține anterprenorii. Câteva exemple :
1. Stimularea inovației și susținerea unor mecanisme de finanțare a firmelor aflate în faza de ‘start-up’. Stimulii pot fi de natură fiscală – pentru a-i sprijini pe cei care investesc (‘business angels’) în proiectele aflate la început de drum – acestea implicând un risc relativ ridicat al investiției.
2. Extinderea și diversificarea schemelor de garantare pentru finanțarea acestor proiecte prin sprijinul statului.
3. Susținerea inovației prin crearea unor fonduri de investiții destinate firmelor care inovează. Fondul FCPI (Fonds Commun de Placement dans l’innovation) a fost creat în Franța în 1997 pentru a direcționa resursele persoanelor interesate către societăți nou înființate și societăți activând în domeniul inovației. Investitorii obțin facilități fiscale legate de investiția făcută și scutirea de impozite la vânzarea respectivei investiții, în măsura în care aceasta este deținută pentru o perioadă mai mare de 5 ani.
Alte măsuri :
4. Sprijinirea într-o mai mare măsură a realizării unor dosare de finanțare și crearea unui mediu încurajator pentru cei care au incertitudini în privința primilor pași, chiar dacă au ideile potrivite. Birouri de asistență pentru antreprenori, servicii co-finanțate pentru funcții suport – financiar-contabil și juridic pentru o perioadă de grație, sunt alte măsuri care ar putea încuraja pe cei care doresc să își deschidă o afacere.
5. Educația antreprenorială inclusă sistematic în programa de studii, de la ultimii ani de liceu, până la facultate este o direcție pe termen mediu și lung, dar care asigură că mecanismul social funcționează și în viitor, pentru a genera inovație și competitivitate.
Bogdan Ion este CEO al companiei de audit și consultanță Ernst & Young România
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.