O parte dintre cititori și-au manifestat în ultimii ani, cel puțin pe internet, dezamăgirea la auzul unor informații privind construirea unui mall nou. “Încă un loc pentru pițipoance și cocalari” sau “devenim oraș de malluri, bănci, shaormerii, farmacii și cazinouri” sunt doar două dintre reacțiile stârnite de știrile referitoare la malluri.
De unde aceste reacții? Pe cine deranjează mallurile? Un prim argument dat de un coleg este faptul că mallurile au luat locul fabricilor care reprezentau producție, în timp ce mallurile sunt locuri pentru consum. Eliminarea fabricilor din interiorul orașelor nu reprezintă însă o particularitate a Bucureștiului. Faptul că majoritatea acestor fabrici nu au fost mutate și eficientizate reprezintă însă eșecul programelor de privatizare, care au permis investitorilor care au cumpărat vechile întreprinderi “pe nimic” să le vândă în perioada de boom imobiliar cu zeci de milioane de euro pentru terenurile de sub ele, fără a crea în schimb niciun loc de muncă în altă parte.
Astfel s-a ajuns ca terenurile a zeci de foste fabrici din București să fie în prezent în proprietatea unor dezvoltatori imobiliari pe care însă nu îi poate obliga nimeni să construiască fabrici în interiorul orașului. Din acest motiv, ei vor construi proiecte pentru care consideră că vor avea cerere: birouri, malluri sau locuințe. Tot piața, companiile și consumatorii vor regla acest mecanism. Dacă nu este nevoie de case, nu sunt bani pentru achiziții, nu se mai construiesc. Sau se vor construi mai ieftin. Dacă investitorii vor considera că sunt prea multe malluri, nu vor mai aloca bani.
Bineînțeles, sunt proiecte mai bune și altele mai proaste. Unele plasate mai inspirat, care au atras chiriași mai buni, iar altele care au intrat sau vor intra în faliment. Construcția aceea modernă însă, în care s-au investit zeci sau chiar sute de milioane de euro și care a apărut, de cele mai multe ori, pe locul unor ruine, nu va dispărea. Iar pentru falimentul unui mall nu plătește cetățeanul și nici statul, ci băncile și investitorii care și-au făcut calculele greșit.
Vă amintiți cozile de 20-30 de minute de la supermarketuri? “Eu mai cumpăr ceva, tu mergi și așază-te de acum la coadă.” Acele cozi au ținut de multe ori loc de analize privind fezabilitatea proiectelor. Rudele și prietenii care aveau ocazia să călătorească în străinătate se întorceau cu gențile pline de haine. Acum poți găsi aceleași produse și în mallurile din România. Poate prețurile nu sunt încă la același nivel, dar cu cât vor fi mai multe magazine, cu atât retailerii vor fi mai forțați să se bată pentru clienți, reducând astfel prețurile.
De haine și de mâncare este în permanență nevoie. Cu ce le vom cumpăra? Nu este responsabilitatea dezvoltatorilor de malluri.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.