Recentele alegeri au condus la instalarea unei forțe politice cu o largă majoritate în Parlament, care are toată puterea de a schimba ceva în economie și nu numai.
Alegerile nu au fost câștigate de o anumită ideologie politică, de un anumit program de guvernare, de o anumită campanie electorală, de calitatea oamenilor politici sau de anumite promisiuni electorale, ci de criza economică și măsurile dure de austeritate luate până acum.
Criza economică nu a iertat pe nimeni, de la politicieni la oameni de rând, de la cei cu venituri mari la cei cu venituri reduse, de la marile companii la micii întreprinzători, de la bănci la debitori, toți au avut de suferit mai mult sau mai puțin.
După patru ani de criză în care au crescut cele mai importante impozite, datoria publică s-a dublat, veniturile au scăzut semnificativ, circuitele economice s-au deteriorat, iar dezechilibrele structurale s-au accentuat, speranțele și așteptările sunt foarte mari, iar câștigătorii sunt condamnați să reușească dacă vor să supraviețuiască din punct de vedere politic.
Ce ar trebui să facă actuala forță politică pentru a schimba ceva?
În primul rând, să oprească jaful banului public. Este o boală grea, întâlnită în cadrul tuturor cheltuielilor publice și care s-a manifestat în timpul tuturor guvernărilor de până acum. În toate instituțiile de stat, de la cele centrale până la cele locale, de la întreprinderi de stat până la agenții, se manifestă acest fenomen îngrijorător care îmbracă diverse forme: licitații trucate, supraevaluarea achizițiilor, achiziții inutile, salarii imense, bonusuri nemeritate, scheme supradimensionate de personal, instituții sau departamente inutile, investiții supraevaluate, investiții nejustificate, inutile sau de slabă calitate.
S-a ajuns ca joburile cele mai căutate, stabile și bănoase să fie cele de la stat, ocupate, în general, pe criterii clientelare. De asemenea, cele mai profitabile afaceri în perioada crizei economice (și nu numai) se dovedesc a fi cele cu statul. În schimb, mediul de afaceri care nu are contracte cu statul se confruntă în această perioadă cu marje mici de profituri sau cu pierderi, insolvențe sau falimente, cu scăderea cifrei de afaceri sau cu lipsa de oportunități de investire. Avem unul dintre cele mai scăzute grade de eficiență și transparență a cheltuielilor publice din UE, cu efecte negative asupra creșterii economice. Oprirea jafului banului public este o măsură care poate fi realizată fără să ne mai împrumutăm, fără să mai tăiem din pensii sau salarii, fără sacrificii sociale, fără creșterea impozitelor. Dacă România ar reuși să oprească satisfacerea interesului clientelar și ar crește eficiența și transparența cheltuielilor publice, ar putea să aibă excedent bugetar și creștere economică chiar pe actualul nivel al veniturilor publice.
În al doilea rând, să întărească statul prin centralizare, prin consolidarea sau crearea unor instituții suple, dar puternice și eficiente, precum și prin adoptarea unei legislații clare, neinterpretabile și care să fie aplicată uniform. Este nevoie de o adevărată reformă administrativă a statului pentru a crește eficiența, transparența și independența acestora. Fără instituții puternice România nu poate progresa, nu poate colecta mai multe venituri la bugetul de stat, nu poate reduce evaziunea fiscală, nu poate crește eficiența cheltuielilor publice, nu poate atrage investiții, nu poate accesa mai multe fonduri europene etc.
Dar, pentru a avea instituții puternice este nevoie și de persoane promovate pe criterii profesionale și nu pe criterii clientelare. Iar acest proces trebuie să pornească de sus, de la miniștri și secretari de stat și să continue până la nivelul ultimului funcționar public.
Este inadmisibil ca într-o perioadă de criză economică să nu avem la conducerea Ministerului de Finanțe, cu excepția ultimelor șase luni, un specialist. Este inadmisibil ca în funcții publice, uneori de importanță națională, să regăsim persoane numite pe alte criterii decât cele profesionale, care nu au nicio legatură cu domeniul respectiv și care se “specializează” la locul de muncă. În contextul formării noului guvern, se poate transmite un semnal important în acest sens prin promovarea specialiștilor. Lăsați orgoliile politice și interesele personale la o parte și realizați o listă scurtă cu cei mai buni profesioniști din fiecare domeniu de activitate pentru ocuparea posturilor din guvern și ministere.
Nu în ultimul rând, trebuie să realizeze reforme de natură structurală de care este nevoie în aproape toate domeniile de activitate. În învățământ, așa-zisele reforme nu au condus la creșterea promovabilității la bacalaureat și nici la corelarea cu cerințele pieței muncii. În același timp, privind pe structura ratei șomajului în rândul tinerilor, aceasta depășește pragul de 20%. În sănătate, “reforma” a însemnat închideri de spitale, dezechilibre între contribuitori și beneficiari, tăieri de salarii și exod de medici cu pierderi de miliarde de euro pentru economia românească (în ultimii ani au plecat în jur 15.000 de medici iar economia are o pierdere potențială de aproape 2 miliarde de euro). Dezechilibrele structurale din aceste două domenii probabil ca nu se resimt pe termen scurt și astfel sunt uitate de guvernanți dar, pe termen lung, efectele lor pot fi devastatoare pentru economie. În agricultură, preponderentă este componenta de subzistență cu pondere mare a autoconsumului în PIB (7%) iar exploatațiile agricole se caracterizează prin segmentare puternică. Agricultura are cea mai mare contribuție la PIB (6%) din UE (de aproape trei ori mai mare decât media europeană) dar care se realizează cu aproape o treime din forța de muncă ocupată. De asemenea, agricultura a devenit o variabilă decisivă pentru creșterea economică iar țara noastră este importator net pe cea mai mare parte a produselor agroalimentare. Structura exporturilor denotă o dependență mare de UE (70%) iar capitalul autohton este aproape inexistent (doar 3 exportatori autohtoni în primii 100, cu o contribuție mai mică de 3%). Prin exportul de materii prime și importuri de produse finite se înregistrează o pierdere mare de valoare adaugată, de impozite și taxe. De asemenea, există o corelație puternică între exportul și importul de materii prime și componente care, în mare parte, sunt doar prelucrate, respectiv asamblate în România. Dependența finanțării economiei (mai mult de două treimi) de creditarea bancară este “asigurată”, în acest moment, de un sistem care este dependent de capitalul străin (în proporție de aproape 90%) ale cărui interese nu coincid cu interesele economiei. Capitalul autohton are o pondere redusă în economie dar concentreaza cea mai mare parte (aproape 80%) din forța de muncă ocupată. Și exemplele pot continua.
Acestea ar fi doar câteva dintre măsurile pe care noua putere ar trebui să le ia. Ele presupun o puternică voință politică, se pot realiza cu costuri reduse iar beneficiile pot fi imense pentru societate și economie. Este nevoie mai mult ca oricând de realizarea unei strategii pe termen mediu și lung de reechilibrare a societății și a economiei, de realizare a unor reforme reale care să nu rămână la stadiul de intenție. Aveți toată puterea să le puneți în aplicare.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.