Creșterea economică de 1,5% prognozată de FMI și susținută de autorități pentru anul următor, în condițiile unui deficit bugetar de 4,4%, nu poate fi realizată ținând cont de contextul actual și viitor al economiei românești. În perioada 2009-2010, printr-un efort susținut ce a constat în dublarea datoriei publice, măsuri de majorare a accizelor, a contribuțiilor, a tva-ului, reducerea salariilor și a numărului de bugetari, sacrificarea investițiilor și amânarea arieratelor, probabil că România va reuși să-și reducă deficitul bugetar de la 7,9% la 6,8%. Dacă în urma acestor eforturi vom reuși anul acesta să reducem deficitul cu 1,1 puncte procentuale, ce sacrificii vom mai face anul viitor pentru a realiza o ajustare dublă a deficitului (2,4%) față de 2010? Ținând cont de faptul că obiectivul principal al politicilor economice constă în țintirea deficitului bugetar și hazardându-ne în prognoze prea optimiste, cum se va putea realiza acest deziderat? Pe ce baze științifice sau modele econometrice se fundamentează aceste prognoze? Probabil sunt aceleași care fundamentau prognozele făcute anul trecut și care anunțau că România va scăpa în 2010 de criza economică și vom avea o creștere de 1%-2%. În realitate, se pare că vom avea o scădere de 1,9%. Diferența între prognoză și realitate este prea mare ca să putem considera că modelul utilizat este unul credibil. Este o estimare foarte optimistă care probabil va fi luată în considerare și în fundamentarea bugetului, ceea ce va adânci și mai mult cercul vicios al economiei.
De ce nu vom înregistra o creștere economică anul următor? Mai întâi, pentru că avem o politică fiscală haotică, impredictibilă care transmite mesaje contradictorii potențialilor investitori. Mesajul transmis de guvernanți în prima parte a anului 2010 a fost de menținere a cotei unice și a cotei tva-ului iar “peste noapte” cel mai important impozit a fost mărit cu 5 puncte procentuale fără nicio fundamentare cost-beneficiu sau studiu de impact. În aceste condiții, multe companii sau investitori străini au renunțat la investiții. Să nu uităm joaca cu impozitul minim care a fost introdus și după un an a fost eliminat. În țara noastră, cele mai multe dintre măsurile fiscale luate sunt prociclice, introducându-ne într-un cerc vicios al politicii fiscale, și e greu de crezut că vom scăpa așa repede din acesta. Astfel, majorările de taxe și impozite înregistrate până acum vor genera noi măsuri fiscale de majorări de impozite, necesare pentru atingerea țintei de deficit bugetar și vor avea ca efect scăderea consumului, a investițiilor, a puterii de cumpărare, creșterea prețurilor, slăbirea leului, creșterea evaziunii fiscale, creșterea inflației și a sărăciei. Consolidarea fiscală nu a fost realizată și ar trebui să se axeze pe partea de cheltuieli astfel încât să se creeze cadrul fiscal necesar pentru investiții. Colectarea impozitelor nu a fost îmbunătățită, România înregistrând unele dintre cele mai mici rate implicite ale impozitelor din UE. De asemenea, randamentele fiscale ale impozitelor sunt scăzute din cauza costurilor de administrare mari. Contribuțiile sunt menținute în continuare la un nivel ridicat (44%) deși au o rată implicită scăzută de aproape 24%, încurajând astfel munca la negru.
Investițiile străine directe au scăzut cu aproape 47% în 2009 și cu peste 35% în 2010 și nu sunt perspective de îmbunătățire a situației în 2011. Investițiile și arieratele au fost și probabil vor fi principalele supape pe care guvernul le are la dispoziție pentru a se încadra în ținta de deficit. Factura socială este în continuare ridicată și nu lasă loc unor cheltuieli de capital mai mari. Arieratele nu s-au redus și creează un blocaj financiar în mediul privat.
Din punctul de vedere al infrastructurii, ne aflăm pe ultimul loc în Europa, avem puține parteneriate publice-private, nu am atras fonduri europene, iar cheltuielile pentru investiții, așa cum am mai spus, au fost reduse. Fără infrastructură nu putem vorbi de competitivitate și cu atât mai mult de o creștere economică solidă.
Un alt capitol la care ne situăm printre ultimele locuri este cel al atragerii de fonduri europene. Deși s-au făcut unele eforturi anul acesta, nu am reușit să atragem până acum din fondurile alocate pentru 2007-2013 decât o foarte mică parte. Nu vom reuși nici la anul să atragem fonduri mai mari deoarece există în continuare un nivel ridicat de birocrație, implementarea se realizează greu, deblocarea banilor durează mult, există un decalaj temporal ridicat între etapele procesului de absorbție, iar multe proiecte eligibile și aprobate sunt retrase din cauza lipsei aportului propriu de finanțare.
Consumul, investițiile și atragerile de fonduri europene nu sunt susținute de activitatea de creditare, băncile preferând să împrumute statul în defavoarea mediului privat, sufocând astfel afacerile agenților economici. Cum va fi reluată creditarea în condițiile în care aversiunea față de risc a băncilor a crescut, persoanele fizice nu mai pot accesa credite din cauza scăderii veniturilor și a puterii de cumpărare, iar agenții economici nu mai înregistrează profit? De unde creștere economică în condițiile în care cea mai mare parte dintre cele mai mari piețe-cheie din economia românească sunt în scădere din punctul de vedere al consumului?
Anul viitor finanțarea de pe piețele externe este aproape de nerealizat din cauza efectului de evicțiune care se manifestă în statele dezvoltate, a creșterii riscului de țară și a concurenței economiilor emergente din Asia.
Singurul domeniu care a înregistrat o creștere spectaculoasă a fost exportul, dar acesta are o contribuție redusă în PIB, iar la anul nu mai are un potențial mare de creștere.
Să nu uităm de proasta gestionare a resurselor publice a tuturor guvernărilor și de faptul că anul viitor este unul preelectoral.
Ținând cont că toate aceste aspecte sunt esențiale pentru o creștere economică, iar remedierea lor nu se poate face pe termen scurt, anul următor economia se va situa în vecinătatea lui zero și va fi în cel mai bun caz unul de pregătire a premiselor unei creșteri economice în 2012.
Prof. univ. dr. DAN ARMEANU, Facultatea de Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori Academia de Studii Economice, București
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.