Opinie Dan Armeanu: Pe când un test de „stres“ pentru bancheri?

Testul european de rezistență la stres al băncilor a scos la iveală faptul că grupuri importante care dețin în România bănci de top 10 sunt vulnerabile la presupuse șocuri sub stresul unor scenarii adverse și au nevoie de continuarea procesului de consolidare a capitalului.

Dincolo de aceste rezultate tehnice, un aspect mult prea puțin luat în considerare este calitatea oamenilor care lucrează în bănci. Nu putem face abstracție de factorul uman atunci când analizăm capacitatea bancilor de a face față în cazul unei noi recesiuni sau al adâncirii crizei datoriilor suverane.

“Mașinăria” bancară ar putea fi comparată cu un avion care este supus la teste de “stres” continuu din punctul de vedere al stării tehnice. Însă, în cazul avionului, nu numai mașinăria este testată, ci și persoana care o pilotează și ale cărei decizii pot provoca dezastre. Ca să ajungi să pilotezi un avion este nevoie de trecerea unor examene adevărate care nu pot și nimeni nu are interesul să fie manipulate. Mai mult, și după obținerea permisului de zbor, piloții sunt supuși la teste de stres atât în sensul propriu al cuvântului, dar și în sensul pregătirii lor profesionale.

Revenind la “mașinăria” bancară, care este esențială pentru dezvoltarea și starea economiei, este normal să fie testată pentru a nu înregistra derapaje sau, și mai rău, dezastre. Dar, în același timp, factorul uman, începând cu cei care sunt în poziții de decizie și până la ultimul lucrător bancar, ar trebui să fie, de asemenea, testat, iar poziția pe care o ocupă să fie în corelație cu pregătirea și performanța profesională.

Astfel, președinții de bănci sau cei care ocupă funcții de decizie ar trebui să aibă studii recunoscute de specialitate și să fie supuși unor teste adevărate de “stres” atunci când sunt autorizați de banca centrală și nu numai unui banal interviu mai mult sau mai puțin subiectiv.

Mai mult, aceste testări trebuie să fie serioase, să fie periodice (măcar o dată la cinci ani), iar mandatele conducătorilor ar trebui să fie limitate. După cum bine se știe, sectorul bancar a atras chiar în poziții de decizie foarte multe persoane a căror pregătire profesională (absolvenți de Politehnică, chimie, biologie, psihologie, limbi străine, științe agricole) nu are legătură cu activitatea economică.

Chiar dacă unii s-au specializat prin diferite tipuri de cursuri (de obicei, de scurtă durată) în cele mai multe cazuri se manifestă slabă competență profesională deoarece lipsește pregătirea de bază (studii de lungă durată). De altfel, chiar guvernatorul băncii centrale, cu ceva timp în urmă, atrăgea atenția asupra slabei pregătiri a bancherilor: “Rigiditatea băncilor este legată de faptul că în teritoriu, dacă le iei și le zgâlțîi bine, nu știu câți dintr-o sucursală știu să citească un bilanț bancar, asta e problema”.

Din nefericire, lucrurile stau chiar mai rău decât atât întrucât nu se cunosc lucruri mult mai puțin complicate decât elementele bilanțului, cum ar fi semnificația DAE, caracteristicile produselor bancare, componentele dobânzilor bancare sau ponderea costurilor administrative în costul creditului. Chiar dacă pare neverosimil, există astfel de bancheri, iar numărul lor nu este scăzut. Din păcate, în această categorie se regăsesc mulți care au putere de decizie în bănci și care reprezintă un factor important de risc atât pentru instituția respectivă, cât și pentru sistemul bancar în ansamblu.

Mai mult, acest risc se accentuează dacă ținem cont de faptul că rata absenteismului la nivelul managementului băncilor s-a situat în 2009 în jurul valorii de 12%, potrivit studiului PwC Saratoga România 2010, fiind totodată cea mai mare din sistemul financiar, a cărui rată a fost de 7,4%. Conform aceluiași studiu, 83% dintre absențele managementului băncilor sunt nemotivate și doar 17% sunt motivate cu concediu medical. Aceste rezultate ale studiului sunt puse însă de unii bancheri pe seama stresului pe care trebuie să-l suporte angajații din bănci și mai puțin pe seama seriozității acestora.

BNR a înteles importanța capitalului uman, selectându-și personalul propriu pe baza unor standarde de calitate ridicate și a unor examene severe. Astfel, pentru ocuparea pozițiilor vacante în cadrul băncii centrale este necesară îndeplinirea unor condiții preliminare (studii de specialitate, o anumită medie de absolvire, experiență) precum și parcurgerea etapelor constând în testarea profesională propriu-zisă și interviul final. În schimb, băncile nu au urmat exemplul BNR iar selecția personalului, în cea mai mare parte, se realizează pe baza unui simplu interviu care de cele mai multe ori nici nu conține componenta de testare profesională. De asemenea, avansările în poziții de decizie se fac fără îndeplinirea unor standarde minime de calitate, ci mai mult pe baza unor factori subiectivi care în multe cazuri nu au nicio legatură cu performanța profesională. De aceea, ca urmare a lipsei de responsabilitate a băncilor în selecția personalului propriu, BNR ar trebui să introducă examene de cunoștințe profesionale și să nu se mai limiteze doar la simple interviuri în cazul autorizării persoanelor care ocupă poziții de decizie. Mai mult, ar fi necesară reglementarea unor standarde minime de calitate pentru orice poziție din ierarhia unei societăți bancare.

DAN ARMEANU este prof. univ. dr. la Facultatea de Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori, Academia de Studii Economice, București