Peste 50 de posturi de secretari de stat si peste 250 de posturi de sefi de agentii si alte organisme din subordinea ministerelor sunt in aceste zile pe masa PD-L si PSD pentru impartire. Iar aceasta numai la nivel central.
Un lung sir de posturi administrative – inspectorii scolari, sefii trezoreriilor, sefii directiilor sanitare judetene – sunt acum vizate.
Semnalul a fost dat de sus: nu conteaza ce facultate ai terminat sau unde ai lucrat, nu conteaza ca nu ai fost absolut niciodata pus in postura de a judeca munca unor oameni de o anumita specialitate – partidul iti da o misiune, trebuie sa o indeplinesti.
Au ajuns astfel ingineri la Finante si Economie, juristi la Turism si Externe, evaluatori la Mediu, economisti la Comunicatii, teologi la Agricultura, ingineri mecanici la Aparare si Locuinte.
Nu-i vorba ca nici in guvernele anterioare nu lipseau constructorii de la Invatamant, de exemplu.
Dar ministrii din actualul guvern sunt atat de nelalocul lor, atat de aleatori pusi, incat stai si te intrebi de ce nu or mai fi facut o rotire-doua, pana nimereau economistii la Economie si Finante, evaluatorii la Locuinte si teologii la Cultura.
Cum va putea cineva care nu stie cum se face o casa sa ceara unui om din ministerul locuintei un proiect de lege privind securitatea constructiilor?
Ce credibilitate va avea un om care nu stie nimic despre un domeniu – telecomunicatii, turism, mediu – in fata subordonatilor sai? Zero. Ce eficienta va avea mandatul sau? Zero.
Va avea consilieri si directori specialisti, se poate raspunde. Dar numai Ceausescu se pricepea la toate.
De cati Ceausesti avem nevoie ca sa ne dam seama ca daca nu te pricepi la ceva, atunci te faci politician?
Astfel de numiri arata gradul redus de respect fata de o functie publica si fata de ideea chiar de a intreprinde ceva, de avea vreo sansa sa duca un lucru din punctul A in punctul B intr-un domeniu.
Sigur ca poate fi evocat exemplul ministrilor interbelici care schimbau ministerele foarte des, dar diferentele de statut, de anvergura intelectuala, sunt enorme – majoritatea celor de atunci aveau studii superioare in universitati straine de prestigiu.
In schimb, multi dintre ministrii de acum au probleme si cu fluenta limbilor straine vorbite, nu mai vorbim de doctorate in strainatate.
Rezultatul nu poate fi decat unul singur: decredibilizarea functiei de ministru.
Dar care este explicatia? Vorba doctorului din filmul “Balanta” a lui Lucian Pintilie, desi ne facem ca nu stim, stim: explicatia este mita.
Acesti oameni au fost promovati in functii nu pentru a aplica o politica, pentru a atinge niste obiective, ci pur si simplu pentru a pune mana pe putere si bani.
Banii care se vor obtine pe diverse cai prin preluarea acestor functii – de la contracte atribuite cui trebuie, achizitii de la cine trebuie pana pur si simplu la plicuri cu euro si caltabosi, dupa cum am vazut ca s-a mai intamplat.
Daca mita va fi acceptata in continuare ca a doua natura a autoritatii publice, rezultatul acestei guvernari nu va diferi mult fata de celelalte.
Insa va putea fi altfel vreodata in Romania?
In cartea sa despre modernizarea Romaniei, (“Intre Orient si Occident. Tarile romane la Inceputul epocii moderne”, Humanitas, 1995) istoricul Neagu Djuvara explica foarte bine de ce niciodata nu vom avea in Romania “civil servants” (slujitori ai statului).
Pentru ca aici functia publica a fost dintotdeauna asociata aici cu stapanirea, nu cu “slujirea”. De fapt, odata ales sau numit intr-o functie publica, avand la dispozitie bani publici, functionarul se simte ca un stapan. El este cel care cere socoteala celor din jur, care ii datoreaza ascultare si nu invers.
Ca si fanariotii, care ajungeau la post pentru 2-3 ani, dupa care a aveau mare noroc daca scapau vii, dar faceau bani cat pentru ei si trei generatii de urmasi, noii veniti in functii guvernamentale “trag cat pot” astfel incat sa-si faca plinul cat mai rapid.
Nu difera acest guvern de celelalte din acest punct de vedere, dar parca prea multe pozitii au fost ocupate de neaveniti ca sa nu transpara atat de evident scopul real. Parca prea pe fata este de data asta.