Oamenii din operațiuni – alăturare de cuvinte care descrie colocvial oamenii de afaceri care conduc businessuri generatoare de bunuri, fie ele multinaționale sau întreprinderi mici și mijlocii – sunt prin definiție oameni de acțiune care muncesc 24 de ore, 7 zile din 7.
Iau decizii, intervin nemijlocit în execuție, energizează organizația, generează valoare adăugată, optimizează modelul de afaceri, creează planul B și chiar C dacă trebuie. Sunt cei care fără măcar să-și fi dat seama au dus pe umerii lor “relansarea economică a României”, sloganul de mobilizare generală din vremuri de declin economic, probabil corespondentul sloganului de mobilizare generală din vremuri de creștere economică “cred că România își poate propune să ajungă a șaptea putere a UE”.
De aceea, mai mult ca sigur că oamenii din operațiuni sunt primii care au încercat o satisfacție nemăsurată, disproporționată chiar, când au auzit că economia României a crescut cu 0,6%, pentru că au muncit foarte greu pentru asta. Se reconstruiește în ciuda tuturor profețiilor toxice un sentiment de încredere intern și extern iar oamenii din operațiuni sunt cei care merită toată recunoștința.
Dar poate că austeritatea ultimilor ani nici nu a fost o experiență nefolositoare pentru oamenii din operațiuni, dacă ne gândim la austeritate ca la o lecție care a trebuit învățată cu forța de către ei.
Au învățat să se descurce pe cont propriu, să redevină antreprenori, să se încreadă în instinctele proprii pentru a-și dezvolta afacerile și mai ales să nu se bazeze în niciun fel pe guvernanți. Rămâne ca în continuare oamenii din operațiuni să stea pragmatic pe picioarele lor, insistând pe lângă guvernanți doar să rezolve blocajul financiar, evaziunea fiscală, munca la negru (“crime” economice care de altfel existau și înainte de criză).
Au învățat să folosească cu abilitate termeni de afaceri noi, verbe infernale despre care nu știau că există: a restructura, a disponibiliza, a economisi, a conserva, primii termeni din cartea de căpătâi a crizei. Rămâne în continuare ca oamenii din operațiuni să folosească și grupul-prieten de termeni de afaceri pe care l-au învățat concomitent: a eficientiza, a stabiliza, a inova, a de-risca.
Au învățat să construiască în organizații instrumente de eficientizare și simplificare absolut naturale în afaceri: automatizarea, standardizarea, externalizarea, raționalizarea, fluidizarea, diversificarea, discontinuarea; la modul general, au învățat ce bine este să lucrezi prin proceduri operative standard la care să fii compliant. Rămâne în continuare ca oamenii din operațiuni să exceleze în a mânui aceste procese și să le facă parte integrantă din guvernarea modelului de afaceri.
Au învățat să nu se limiteze la confortul gestionării operațiunilor domestice, ci să se avânte curajos pe piețe unde “fabricat în România” este văzut cu respect, nu așa cum de multe ori este sabotat la noi. Rămâne ca în continuare oamenii din operațiuni să caute să evolueze regional organic sau inorganic acolo unde consumul crește și să nu le fie frică nici măcar în a exporta în superemergentele BRIC și Turcia.
Au învățat să aibă încredere în leu, dar nu pentru că politica monetară este strălucită sau pentru că monedă națională ar juca vreun rol comunitar, ci pentru că și-au dat seamă ce înseamnă să colectezi creanțe într-o perioadă de volatilitate valutară sau să mergi cu mâna întinsă umilindu-te pentru o (re)finanțare la o bancă. Rămâne ca în continuare oamenii din operațiuni să ceară BNR-ului să țină un leu puternic, să reziste presiunilor băncilor comerciale, să joace un rol mai important în deciziile pe care le are BCE.
Au învățat că de mult prea multe ori analiștii, consultanții, auditori, avocații n-au știut ce trebuie să le spună și atunci le-au spus ce ar fi dorit să audă și asta a dus la greșeli operaționale dureroase. Rămâne ca în continuare oamenii din operațiuni să discearnă prudent sfaturile lor, să-i facă solidari cu efectele consultanței, în general să le ceară mai multă exigență și profesionalism în asistența acordată.
Au învățat că super-școlile le trimit absolvenți pregătiți pur teoretic doar pentru modul de lucru “creștere” și că instruirea pe linia frontului este riscantă și scumpă. Rămâne ca în continuare oamenii de operațiuni să aloce timp și bani pentru a transforma absolvenți neajutorați în succesori puternici.
Au învățat foarte mult despre competiția pentru consumatori care, deși se plâng că a crescut TVA-ul și că le-au scăzut veniturile, rămân statornici clișeelor ridicole “sunt prea sărac ca să cumpăr lucruri ieftine” sau “lucrul românesc este prost făcut” și acționează în consecință. Rămâne ca în continuare oamenii din operațiuni să combată pseudo-consumerismul clădit pe stereotipuri și țină cont că prețul este cel mai important diferențiator în afaceri.
Oamenii din operațiuni au învățat în ultimii trei ani cât într-o viață, este esențial ca în următorul ciclu economic să fie lideri înțelepți și să-și aducă aminte.
Dragoș Damian este directorul executiv al producătorului de medicamente Terapia Ranbaxy
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.